Reactia lui Klaus Iohannis cu privire la cercetarea fostei sefe DNA de catre Sectia de investigare a infractiunilor din justitie a aparut cu o viteza uluitoare. In mod normal, dupa cum am fost obisnuiti, ar fi trebuit sa treaca cel putin o saptamana pana ce presedintele ar fi deschis gura. Cazul Kovesi, insa, frigea rau de tot. Cine citeste cu atentie comunicatul va constata ca, de data aceasta, Iohannis nu a mai scos vreo vorba despre independenta procurorilor. Sintagma lipseste cu desavarsire din text. Este un mesaj clar, cred eu, adresat Adinei Florea, care se ocupa de dosarul Codrutei Kovesi. Un fel de „mai domol cu independenta, ai grija ce faci, ca nu esti de capul tau”!
Fosta sefa a DNA spera sa ajunga la Parchetul European fara vatamari penale
„Solicit Sectiei de investigare a infractiunilor din justitie corectitudine maxima, respectarea cu strictete a legii si clarificarea rapida a situatiei in ceea ce priveste dosarul deschis pe numele doamnei Laura Codruta Kovesi, conducerea acestei sectii avand o imensa raspundere in acest sens”, a precizat Klaus Iohannis. Mie mi se pare ca miroase de la o posta a amestec in treburile justitiei atunci cand presedintele da indicatii, incercand sa le mascheze in spatele unor opinii sau precizari pe care nu i le-a cerut nimeni.
„Pupilul” de la Bucuresti nu se poate opune
Majoritatea a interpretat spusele lui Iohannis ca o distantare de Laura Codruta Kovesi si a problemelor ei. Mai toti au mers pe ideea ca presedintele si-ar fi luat mana de pe ea si, de acum, pe aceasta o priveste cum se descurca. Nimic mai neadevarat, nu rezulta de nicaieri asa ceva. Ca cere maxima seriozitate, respectarea stricta a legii si clarificarea rapida a situatiei arata ca, de fapt, s-a calcat la maximum pedala de acceleratie pentru ca Laura Codruta Kovesi sa ajunga cat mai repede in postul de procuror-sef al Parchetului European. Si, atentie, fata vatamari penale. Apoi, e o chestiune de logica elementara. Pe de o parte, Germania si-a mobilizat toti factorii de influenta din Comisia Europeana si Parlamentul European pentru a o recupera si promova pe fosta sefa DNA, iar pe de alta parte Klaus Iohannis nu mai este interesat de subiect? Absurd! Este imposibil de acceptat ideea ca „pupilul” de la Bucuresti se va opune vreodata vointei Angelei Merkel, protectoarea lui.
Despre facerea jocurilor
Intr-o Europa care schiauna la picioarele Germaniei, Angela Merkel nu mai are nevoie sa convoace artileria grea din UE pentru a-i arata, cu betigasul, ce trebuie sa faca. Nu trebuie sa faca meditatii pentru ca lectia suprematiei totale sa fie bine insusita, sunt de ajuns cateva mesaje ca si cei din fundul clasei sa inteleaga cum trebuie sa actioneze. Privind cu atentie la schema Kovesi-Parchetul European nu ai cum sa nu sesizezi ca cei doi contracandidati ai ei sunt mai mult de umplutura. Germanul Andrés Ritter, procuror din Rostock, este, evident, omul de casa al nemtilor. Nici nu ar avea cum altfel. Doar la romani e valabila formula prin care, ajunsi in Parlamentul European, voteaza impotriva tarii lor. Iar Ritter, despre care se spune ca nu ar avea prea mari sanse de castig, pare ca a fost pus acolo pentru a tine ocupat locul Germaniei, ca nu cumva sa nu se aseze altcineva pe el. Pe de alta parte, francezul Jean François Bohnert blocheaza si el un scaun, dar nu pentru Franta. Probabil ca nu intamplator figureaza pentru acelasi post in Parchetul European, la concurenta cu Ritter si Kovesi. Atitudinea lui de preamarire a sistemului judiciar german si de simpatie cam batatoare la ochi fata de politicile germane in UE, dupa cum il caracterizeaza unii parlamentari europeni, spune totul. Deci, tot omul Germaniei. Avem, asadar, o linie de doi procurori cu care Germania isi asigura linistea in cel de-al Patrulea Reich. Mai era nevoie de al treilea.
Ce ne-am fi facut fara ea?
Despre sefia Codrutei Kovesi la Parchetul European se vorbeste din 2015, de cand Monica Macovei a lansat proiectul acestuia. Evident, postul de procuror-sef era destinat Codrutei Kovesi. Niciun alt procuror roman nu ar fi avut sanse de castig. Nu facea parte din sistem, nu avea protectori care sa-i forteze promovarea si nimeni nu ar fi putut sa execute ordinele cu atata acuratete, cum a facut-o ea. Pentru cine a lucrat Codruta Kovesi in aceasta perioada? Ca sa fiu cat se poate de sincer, nu mi se pare ca pentru Romania. O fi vrut, dar nimic nu arata si ca ar fi reusit. In schimb, sustinerea ei pentru functia de procuror-sef european depaseste valul de ode care i se inchinau lui Nicolae Ceausescu. Imi vine sa ma intreb, facand haz de necaz, ce ne-am fi facut fara ea?
Ne exista raspuns
Gunter Krichbaum, membru al Uniunii Crestin Democrate, partidul Angelei Merkel, dar si presedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene in Bundestag, declara recent ca „ toate competentele doamnei Kovesi sunt fara nicio urma de indoiala, este practic predestinata pentru aceasta functie”. Declaratia, dincolo de aberatia competentelor, mi se pare incompleta. Krichbaum a uitat sa spuna cam din ce an era predestinata Kovesi pentru functia respectiva si cine a hotarat asta. Insa, in cabinetul lui european a lucrat Siegfried Muresan, cel mai puternic sustinator roman al fostei sefe DNA. In aceeasi barca este si Cristian Preda, alt lobbyist tenace al Codrutei Kovesi. Nu trebuie sa sarim peste Ulrike Haberl-Schwarz, presedintele Comitetului de selectie a candidatilor pentru sefia Parchetului European. I-auzi zicere: „ realizarile impresionante ale parchetelor pe care le-a condus sunt o expresie a calitatilor sale, dedicatiei si determinarii sale”. Despre ce parchete a vorba, Haberl-Schwarz nu mai zice. Si alaturi poate sta si Elmar Brok, un fel de mana dreapta a Angelei Merkel, omul care nu mai mai pridideste cu laudele la adresa Codrutei Kovesi. E bine, cred eu, ca oamenii au deschis gura la modul asta. Ne arata ca alegerea procurorului-sef european e o mascarada politica, fara legatura cu profesionalismul. Si ne mai arata ca nu degeaba suspina Germania dupa Codruta Kovesi. E nevoie de al treilea om in linia deja existenta cu neamtul si germanul, ca sa-i asigure suprematia absoluta. Cred ca nu mai are rost sa ma mai intreb pentru cine lucreaza Kovesi. N-as avea ce sa-mi raspund. (Valentin Boeru ).
