După ce au destrămat sindicatul „Diamantul” și i-au exclus pe toți cei care erau împotriva pensionarilor M.A.I.: Păscuț și Șerbănescu, indivizi abonați la fondurile sindicatului „Diamantul”, organizația a rămas „în pom și pomul în aer”. Singurele postări „relevante” ale acestora se referă la cum le dă „cu praf de mers” instituțiile la petițiile pe care le adresează. Până și acțiunile adresate instanțelor de judecată pe linie de salarizare s-au dovedit a fi un fiasco reușit.
Când vine vorba de problemele pertinente ale membrilor „marii lideri sindicali” se rezumă la a posta pe FaceBook nemulțumirea/problema membrului fără a mai întreprinde demersuri. Adică, hai să arătăm cu degetul, în public și să vorbim vorbe… căci demersuri concrete, „fătălăii diamantini” nu știu să facă.
„Eminența cenușie” a sindicatului „Diamantul”, Șerbănesc Marin este singurul „lider” calificat din acest sindicat să numere adeziunile (cererile noilor membrii de a adera la această organizație) și banii organizației… nemaifiind „prostani cu duiumul” care să „pună botul la vrăjeala liderilor diamantini” înscriindu-se în acest sindicat, pensionarul Șerbănescu a intrat în „comă financiară” și, din disperare că nu și mai putea rotunji pensia cirodită de la stat cu banii sindicatului a început să „dea anunțuri matrimoniale” pe paginile de FaceBook ale sindicatului lăudând „calitățile liderilor diamantini”. Exact cum făceau pețitoarele, pe timpuri, pentru fetele bătrâne și băieții holtei: căutatu „proști/proaste care să se mărite/însoare cu holteiul/fata bătrână” și, astfel, să își încaseze comisionul (un purcel de lapte, o masă îmbelșugată de mulțumire pentru „treaba bună a pețitoarei” ș.a.m.d.).
Păcat! Ce ați fost și ce ați ajuns! (Irinel I.).
N.R. De luni bune asistăm la decadența acestui „sindicat” al polițiștilor… odată, era un tigru temut de șefii inculți, neprofesioniști din M.A.I. dar și de slugile acestora. Acum, e doar o organizație „de babe” care se lamentează pe FaceBook…
Articolul EXCLUSIV/„AU MURIT LĂUDĂTORII FĂTĂLĂILOR DIAMANTINI”! apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
