De aproape 30 de ani tot suntem „în tranziție” fără să înțelegem de ce nu ajungem la un nivel înalt de dezvoltare, după modelul partenerilor noștrii occidentali. Un răspuns ar consta și în faptul că, în toată această perioadă de circa 30 de ani românii au tot emigrat… de regulă, oameni educați, pregătiți profesional în domenii de interes pentru celelalte state dar nu și pentru statul român. Fără personal calificat niciun stat, instituție, companie nu poate funcționa cu atât mai mult nu se poate dezvolta.
Cazul polițistului Răduinea Marian de la Sibiu care a avut curajul să își amendeze propriul șef (șeful IPJ Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu) pentru încălcarea unor prevederi de la regimul circulației autoturismelor pe drumurile publice a răsunat în toată țara. Însă, acest fapt nu s-a lăsat fără urmări pentru polițistul curajos care nu a făcut altceva decât să aplice Legea (doar, „unde-i lege, nu-i tocmeală”-zicală din bătrâni). O avalanșă de cercetări disciplinare pentru fapte puerile a declanșat șeful IPJ Sibiu împotriva polițistului Răduinea pentru a „scăpa” de acest factor perturbator care aplică, fără frică, Legea („comportare necorespunzătoare la locul de muncă și în familie” fiindcă a avut discuții contradictorii cu membrii Comisiei Medicale a M.A.I.; „neprezentarea la Comisia medicală a M.A.I. unde, începând cu anul 2007-prezent a fost clasificat apt limitat” fără a suferi de vreo afecțiune care să îl împiedice să își desfășoare activitatea de polițist; „lipsa de la programul de lucru în data de 18.09.2018” când, împreună cu șeful IPJ Sibiu au fost în sala de judecată în cauza nr.11746/302/2017 unde Ivancea l-a acționat pe Răduinea fiindcă nu îi plac postările publice ale pârâtului ș.a.m.d.).
Inclusiv Sindicatul Polițiștilor „Decus” a emis la data de 12.10.2018 un comunicat pe pagina sa de FaceBook prin care, împreună cu Federațai SedLex, își arată susținerea nemijlocită față de polițistul Răduinea Marian (membrul lor): „În urma demersurilor efectuate de catre conducerea Federației Polițiștilor SED LEX si a Sindicatului Decus, s-a hotarat constituirea unei comisii compusă din conducerea IGPR, reprezentanți sindicali, CNP, resurse umane, juridic, pentru a analiza cu obiectivitate atmosfera tensionată existentă la Inspectoratul de Poliție al jud. Sibiu și totodata starea conflictuală de la nivelul acestei unități dintre șeful inspectoratului – cms. șef Ivancea Tiberiu-Iulian si cadrele din subordine, dar in mod special cu ag. șef Răduinea Marian. La finalizarea discutiilor, comisia va întocmi un raport detaliat cu propuneri concrete, ce se va înainta conducerii MAI pentru punerea în aplicare.”.
Avem sau nu nevoie de polițiști curajoși, profesioniști, integrii (valabil pentru toți ceilalți agenți ai statului român)? Noi zicem că da…
Din aceste motive, ziarul Incisiv de Prahova a demarat, public, campania de susținere a polițistului Răduinea Marian prin formularea și trimiterea cererilor de protecție către doamna ministru a internelor Carmen Dan și domnul Ioan Buda, inspectorul general al Poliției Române, campanie prin care îi rugăm pe toți cei care consideră că polițistul Răduinea Marian este nevinovat/abuzat/hărțuit să descarce fișierele atașate în format editabil, să le completeze cu datele lor personale și să le trimită prin email atât ministrei Dan (petitii@mai.gov.ro, dirp@mai.gov.ro, comunicare@mai.gov.ro) cât și inspectorului general Buda (petitii@politiaromana.ro).
Dacă vrem „o țară ca afară”, atunci haideți să-i respectăm și să-i ajutăm pe toți cei care sunt abuzați, hărțuiți. Haideți să ne unim forțele și să ne sprijinim unii pe ceilalți ori-de-câte-ori nedreptatea încearcă să se instaureze în societatea noastră.
Alexandru Firicel – șef Departament Investigații
Către,
Doamna Carmen DAN
Ministru al Afacerilor Interne
Subsemnatul/Subsemnata/Subscrisa __________, cod numeric personal/număr de înregistrare în registrul comerțului ______ cu domiciliul/sediul sociae în _________ ,
Având în vedere abuzurile la care domnul agent de poliție Răduinea Marian a fost supus de angajați M.A.I. – I.P.J. Sibiu (și nu numai) în vederea hărțuirii și discreditării acestuia strict în scop de răzbunare al șefului IPJ Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu (posibil și alte persoane influente din județul Sibiu),
În temeiul art.6 și 10 CEDO, formulez și vă comunic o
CERERE DE PROTECȚIE
ÎMPOTRIVA ABUZURILOR LA CARE ESTE SUPUS POLIȚISTUL RĂDUINEA MARIAN DIN M.A.I.-I.P.J. SIBIU
Prin care, respectuos vă adresăm rugămintea de a dispune protejarea polițistului și avertizorului public Răduinea Marian ca urmare a demersurilor ilegale de a-l sancționa disciplinar pentru fapte și motive puerile (inclusiv cu „destituirea din poliție”), în opinia noastră, cu unicul scop de răzbunare personală a șefului IPJ Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu.
Ca și exemplu veridic de răzbunare a șefului IPJ Sibiu, vă rugăm să observați că domnul Ivancea Tiberiu l-a acționat în judecată pe domnul Răduinea Marian pentru faptul că reclamantul s-a simțit lezat de postările pârâtului. Astfel, pe rolul Judecătoriei Sibiu a luat naștere dosarul nr.11746/302/2017 în care, la data de 18.09.2018 părțile au fost citate. Pentru a-i îngrădi dreptul la apărare dar și pentru a-l intimida respectiv hărțui pe pârât în această cauză, reclamantul a dispus, ulterior acestui termen de judecată, cercetarea dsiciplinară a pârâtului pe motiv că acesta a absentat nemotivat de la serviciu (dispoziția șefului IPJ Sibiu nr.57119/21.09.2018).
Oare pe domnul Ivancea Tiberiu l-a învoit domnul inspectorul general al Poliției Române/înlocuitorul acestuia pentru termenul din 18.09.2018 în cauza nr.11746/302/2017? Sau simplul fapt că a fost citat a fost suficient pentru a-și motiva absența de la serviciu? În opinia noastră, citația emisă de o instanță de judecată nu poate fi pusă sub semnul vreunei îndoieli. Atunci când instanța de judecată citează părțile dintr-un proces, prezența acestora este obligatorie (cu excepția: unor cazuri deosebite, cu anunțarea instanței despre absența motivată la termenul de judecată ori solicitarea de părții de a judeca cauza în lipsă), tocmai pentru ca părțile să își expună opiniile și eventualele noi probe/audieri de martori (principiul contradictorialității) – dreptul fiecărei părți la un proces echitabil, într-un termen rezonabil.
Un alt exemplu veridic constă în faptul că, la data de 04.09.2018, polițistul Răduinea Marian l-a sancționat contravențional pe șeful I.P.J. Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu, pentru încălcarea legislației privind circulația pe drumurile publice. Mai exact, domnul Ivancea Tiberiu își făcuse obiceiul de a-și parca autoturismul proprietate personală chiar în poarta IPJ Sibiu obstrucționând accesul autospecialelor de poliție. Faptul că domnul Ivancea a fost sancționat contravențional de subalternul acestuia, domnul Răduinea Marian, în opinia noastră reprezintă o nouă dovadă irefutabilă a faptului că șeful IPJ Sibiu este o persoană răzbunătoare pe cei care îi atrag atenția că a încălcat Legea.
Domnul Răduinea Marian a fost sancționat cu „destituirea din poliție” de domnul Ivancea Tiberiu în data de 11.10.2018 cu „destituirea din poliție” fiindcă ar fi avut „o comportare necorespunzătoare demnă de un polițist în fața Comisiei Medicale din cadrul C.M.D.T.A. N.KRETZULESCU”… Ori, acest aspect este infirmat de însăși filmările făcute public de ziarul Incisiv de Prahova dar și de cele atașate la prezentul email în care personalul medical se manifestă virulent împotriva pacientului Răduinea Marian.
Cu respect vă aducem la cunoștință, doamna ministru că în M.A.I.-I.P.J. Sibiu sunt aproximativ 50 de polițiști care sunt clasificați „apt limitat” și împotriva cărora nu s-a dispus nicio măsură, chiar dacă aceștia nu s-au prezentat la Comisiile Medicale. Așadar, este evident tratamentul discriminatoriu la care a fost supus domnul Răduinea Marian mai ales că, prin adresa nr.53265/31.03.2018 I.P.J. Sibiu a recunoscut faptul că abia în anul 2018 a alocat fonduri pentru îndeplinirea obligației legale a angajatorului de a supune angajații la controale medicale periodice.
În opinia noastră, cercetările disciplinare dispuse de domnul Ivancea Tiberiu, procedura de cercetare și sancționare a polițistului Răduinea Marian au fost emise și cu încălcarea jurisprudenței Curții Constituționale și ale Legii nr.571/2004 privind avertizorul public. Mai exact, potrivit art.62^8 din Legea nr.360/2002, legiuitorul a transferat Guvernului, nepermis, dreptul de a emite normele de aplicare a premierii și sancționării polițiștilor respectiv funcționarilor publici (Deciziile CCR nr.392/2014, 637/2015, 172 și 244/2016, 818/2017, 166 și 307/2018).
Domnul Răduinea Marian este cunoscut în spațiul public ca un polițist integru, profesionist, care a expus, public, abateri de la Lege. Din acest considerent, este evident că cercetările disciplinare dispuse împotriva domului Răduinea Marian au avut un prim scop intimidarea acestuia pentru a nu mai evidenția abateri de la Lege. Deși Legea nr.571/2004 prevede ca avertizorul public să fie cercetat disciplinar public de către cei în drept, IPJ Sibiu a refuzat să respecte această Lege (a se observa și cauza CEDO Bucur și Toma contra România, cităm: „107. In examinarea sa, Curtea va tine seama de principiul stabilit in Rezolutia Adunarii Parlamentare 1729(2010) referitoare la protectia persoanelor care denunta nereguli, conform caruia „orice avertizor trebuie considerat ca actionand cu buna-credinta, cu conditia sa existe motive rezonabile pentru a crede ca informatia divulgata este adevarata, chiar daca ulterior se dovedeste contrariul, precum si cu conditia sa nu existe obiective ilicite sau contrare eticii” (a se vedea pct. 6.2.4 din rezolutie, pct. 63 supra; si, mutatis mutandis, Heinisch impotriva Germaniei, nr. 28274/08, pct. 80, 21 iulie 2011). Pe de alta parte, „[l]egislatia relevanta ar trebui sa asigure avertizorilor de buna-credinta o protectie fiabila impotriva oricarei forme de represalii printr-un mecanism de aplicare care ar permite sa se verifice realitatea actiunilor denuntate de catre avertizor” (pct. 6.2.4 din aceeasi rezolutie). ”
Vă rugăm să observați, doamna ministru Carmen Dan faptul că în aceeași cauză Bucur și Toma contra România, Curtea de la Strasbourg a felicitat statul român pentur adoptarea Legii avertizorului pubilc nr.571/2004, cităm: „99. Curtea observa ca intre timp Romania a optat, prin adoptarea Legii nr. 571/2004, pentru o legislatie specifica pentru protectia avertizorilor care ocupa o functie publica. Asta nu schimba faptul ca modificarea legislativa respectiva, care trebuie salutata cu atat mai mult cu cat foarte putine state s-au angajat in aceasta directie (supra, pct. 62), a survenit la mult timp in urma faptelor denuntate de reclamant si nu era aplicabila acestuia. ”
Cu toate acestea, din păcate, în structurile M.A.I. nu se respectă această lege, din contră. Iar acest aspect evidențiază, fără putință de tăgadă, că drepturile avertizorilor publici prevăzute de legiuitor în cuprinsul Legii nr.571/2004 și salutate de C.E.D.O. sunt iluzorii în structurile M.A.I.
Totodată, potrivit art.1 Constituție, contradictorialitatea, critica, sunt esențiale într-un stat democratic precum România. menționăm că același principiu al contradictorialității reprezintă un mecanism de înfăptuirea al actului de Justițițe, principiu care stă la baza dreptului.
Vă rugăm să observați, stimată doamnă ministru și faptul că agentul de poliție Răduinea Marian a înaintat sesizări și informări atât către Direcția Națională Anticorupție cât și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la gravele abuzuri și ilegalități la care este supus de IPJ Sibiu prin multitudinea de cercetări disciplinare dispuse abuziv împotriva acestuia, inclusiv cu privire la ultima cercetare disciplinară, instituții de la care nu a primit răspuns (atașăm fax).
În continuare, ca și motive de nelegalitate a dispozițiilor de sanțcionare emise pentur polițistul Răduinea Marian, vă rugăm să aveți în vedere că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.225/2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.14 lit.a) și ale art.27 lit.d) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată instanța de contencios negativ a constatat că sintagma de natură să aducă atingere prestigiului profesiei contravine Constituției României lăsând loc arbitrariului și abuzurilor, cităm: 20. Raportat la critica astfel formulată, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată și constată că, din cauza redactării imprecise a acestui text de lege [art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995, republicată], determinarea infracțiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente (prevăzute de Legea nr.51/1995, republicată), să stabilească asupra cazului de nedemnitate. Așa fiind, Curtea observă că, în prezent, legea nu stabilește sfera infracțiunilor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de avocat, constatarea stării de nedemnitate în care se află avocatul și, implicit, încetarea calității sale profesionale, realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile și concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. 21. Faptul că dispoziţiile legale criticate nu stipulează care sunt acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare, avocatul este nedemn a mai exercita profesia în cauză, conduce la împrejurarea ca un aspect esenţial, care este de natură să influențeze gravitatea sancţiunilor disciplinare aplicate, să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente. Or, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art.1 alin.(5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.667 din 11 septembrie 2014). 22. În acest context, în jurisprudenţa sa (exemplu fiind Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.123 din 19 februarie 2014), Curtea a reținut că o trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii, iar una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. 23. Raportat la cele mai sus menționate, Curtea constată că legiuitorul are competenţa de a reglementa atât condiţiile pentru exercitarea unor profesii, cât şi de a stabili cazurile de încetare a acestora. În exercitarea actului de legiferare, însă, așa cum a reținut Curtea și prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.517 din 8 iulie 2016, legiuitorului îi revine obligaţia ca, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii.”
Trebuie observat, doamna ministru, că prin Decizia nr.818/2017, aceeași instanță de contencios negativ și-a reiterat jurisprudența anterioară în materie de modificare a raporturilor de serviciu a funcționarilor publici (implicit a celor cu staut special) prin norme infralegale, statuînd Curtea că, cităm: „15. Pe de altă parte, Curtea mai reţine că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr.188/1999, textul de lege criticat în prezenta cauză, transmite Executivului competenţa de a reglementa în domenii ce ţin de statutul funcţionarului public, respectiv metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici. În acest sens, regimul general al evaluării funcţionarilor publici a fost reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 14 iulie 2008. Or, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 13 octombrie 2015, anterior menţionată, potrivit căreia normele privind evaluarea activităţii şi conduitei unui funcţionar public trebuie să respecte anumite exigenţe de stabilitate, previzibilitate şi claritate, Curtea reţine că, în prezenta cauză, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme către Guvern, prin emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, nu respectă exigenţele principiului constituţional al securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii. În acest sens, Curtea reţine că o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Or, în prezenta cauză, reglementarea unor elemente esenţiale ale raportului de serviciu al funcţionarului public, constând în metodologia de evaluare a activităţii profesionale, circumscrisă statutului funcţionarului public, printr-un act administrativ, ce are caracter infralegal, nu respectă exigenţele de stabilitate şi previzibilitate ale normei legale. 16. Pentru aceste considerente, Curtea mai reţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către Guvern), precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii.”
Pe cale de consecință este evident în opinia noastră că domnul Răduinea Marian a fost sancționat abuziv, arbitrariu.
Cu respect vă aducem la cunoștință, stimată doamnă ministru Carmen Dan faptul că niciuna dintre pretinsele abateri disciplinare ale polițistului Răduinea Marian reținute de șeful IPJ Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu, nu cuprind vreun prejudiciu ci simple nemulțumiri/opinii ale unor angajați M.A.I. Cu toate acestea, pentru fapte fără prejudicii, polițistul Răduinea a fost prejudiciat prin diminuarea venitului salarial și, ulterior, prin aplicarea sancțiunii destituirii din Poliție și M.A.I. Ori, în contextul prezentat, considerăm că este o gravă inechitate, sens în care cu respect vă adresăm rugămintea de a-l proteja pe polițistul Răduinea Marian de abuzurile șefului IPJ Sibiu și de a întreprinde demersuri legale în vederea medierii și stingerii acestui conflict.
În opinia noastră, anularea dispozițiilor de sancționare disciplinară emise abuziv de șeful IPJ Sibiu și mutarea domnului Răduinea Marian (cu acordul acestuia) în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române-Poliția Autostrăzi ar fi un câștig pentru instituție și cetățenii țării întrucât România are nevoie de polițiști: curajoși, profesioniști, integrii, așa cum s-a dovedit a fi și domnul agent de poliție Răduinea Marian.
În temeiul art.10 CEDO și ale art.41 C.D.F.U.E. coroborate cu art. 51 Constituție, cu respect vă adresăm rugămintea, doamna ministru, să ne comunicați modul în care ați înțeles soluționarea prezentei.
Cu stimă,
nume și prenume/denumire societate/ong
Data: 13.10.2018
Către,
Domnul Ioan BUDA
INSPECTOR GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
Subsemnatul/Subsemnata/Subscrisa __________, cod numeric personal/număr de înregistrare în registrul comerțului ______ cu domiciliul/sediul sociae în _________ ,
Având în vedere abuzurile la care domnul agent de poliție Răduinea Marian a fost supus de angajați M.A.I. – I.P.J. Sibiu (și nu numai) în vederea hărțuirii și discreditării acestuia strict în scop de răzbunare al șefului IPJ Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu (posibil și alte persoane influente din județul Sibiu),
În temeiul art.6 și 10 CEDO, formulez și vă comunic o
CERERE DE PROTECȚIE
ÎMPOTRIVA ABUZURILOR LA CARE ESTE SUPUS POLIȚISTUL RĂDUINEA MARIAN DIN M.A.I.-I.P.J. SIBIU
Prin care, respectuos vă adresăm rugămintea de a dispune protejarea polițistului și avertizorului public Răduinea Marian ca urmare a demersurilor ilegale de a-l sancționa disciplinar pentru fapte și motive puerile (inclusiv cu „destituirea din poliție”), în opinia noastră, cu unicul scop de răzbunare personală a șefului IPJ Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu.
Ca și exemplu veridic de răzbunare a șefului IPJ Sibiu, vă rugăm să observați că domnul Ivancea Tiberiu l-a acționat în judecată pe domnul Răduinea Marian pentru faptul că reclamantul s-a simțit lezat de postările pârâtului. Astfel, pe rolul Judecătoriei Sibiu a luat naștere dosarul nr.11746/302/2017 în care, la data de 18.09.2018 părțile au fost citate. Pentru a-i îngrădi dreptul la apărare dar și pentru a-l intimida respectiv hărțui pe pârât în această cauză, reclamantul a dispus, ulterior acestui termen de judecată, cercetarea dsiciplinară a pârâtului pe motiv că acesta a absentat nemotivat de la serviciu (dispoziția șefului IPJ Sibiu nr.57119/21.09.2018).
Oare pe domnul Ivancea Tiberiu l-a învoit domnul inspectorul general al Poliției Române/înlocuitorul acestuia pentru termenul din 18.09.2018 în cauza nr.11746/302/2017? Sau simplul fapt că a fost citat pentru termenul din 18.09.2018 a fost suficient pentru a-și motiva absența de la serviciu? În opinia noastră, citația emisă de o instanță de judecată nu poate fi pusă sub semnul vreunei îndoieli. Atunci când instanța de judecată citează părțile dintr-un proces, prezența acestora este obligatorie (cu excepția: unor cazuri deosebite, cu anunțarea instanței despre absența motivată la termenul de judecată ori solicitarea de părții de a judeca cauza în lipsă), tocmai pentru ca părțile să își expună opiniile și eventualele noi probe/audieri de martori (principiul contradictorialității) – dreptul fiecărei părți la un proces echitabil, într-un termen rezonabil.
Un alt exemplu veridic constă în faptul că, la data de 04.09.2018, polițistul Răduinea Marian l-a sancționat contravențional pe șeful I.P.J. Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu, pentru încălcarea legislației privind circulația pe drumurile publice. Mai exact, domnul Ivancea Tiberiu își făcuse obiceiul de a-și parca autoturismul proprietate personală chiar în poarta IPJ Sibiu obstrucționând accesul autospecialelor de poliție. Faptul că domnul Ivancea a fost sancționat contravențional de subalternul acestuia, domnul Răduinea Marian, în opinia noastră reprezintă o nouă dovadă irefutabilă a faptului că șeful IPJ Sibiu este o persoană răzbunătoare pe cei care îi atrag atenția că a încălcat Legea.
Domnul Răduinea Marian a fost sancționat cu „destituirea din poliție” de domnul Ivancea Tiberiu în data de 11.10.2018 cu „destituirea din poliție” fiindcă ar fi avut „o comportare necorespunzătoare, nedemnă pentru un polițist în fața Comisiei Medicale din cadrul C.M.D.T.A. N.KRETZULESCU”… Ori, acest aspect este infirmat de însăși filmările făcute public de ziarul Incisiv de Prahova dar și de cele atașate la prezentul email în care personalul medical se manifestă virulent împotriva pacientului Răduinea Marian.
Cu respect vă aducem la cunoștință, domnule inspector general al Poliției Românecă în M.A.I.-I.P.J. Sibiu sunt aproximativ 50 de polițiști care sunt clasificați „apt limitat” și împotriva cărora nu s-a dispus nicio măsură, chiar dacă aceștia nu s-au prezentat la Comisiile Medicale. Așadar, este evident tratamentul discriminatoriu la care a fost supus domnul Răduinea Marian mai ales că, prin adresa nr.53265/31.03.2018 I.P.J. Sibiu a recunoscut faptul că abia în anul 2018 a alocat fonduri pentru îndeplinirea obligației legale a angajatorului de a supune angajații la controale medicale periodice.
În opinia noastră, cercetările disciplinare dispuse de domnul Ivancea Tiberiu, procedura de cercetare și sancționare a polițistului Răduinea Marian au fost emise cu încălcarea jurisprudenței Curții Constituționale dar și a prevederilor Legii nr.571/2004 privind avertizorul public. Mai exact, potrivit art.62^8 din Legea nr.360/2002, legiuitorul a transferat Guvernului, nepermis, dreptul de a emite normele de aplicare a premierii și sancționării polițiștilor respectiv funcționarilor publici (Deciziile CCR nr.392/2014, 637/2015, 172 și 244/2016, 818/2017, 166 și 307/2018). Cu toate acestea, niciun angajat M.A.I.-I.P.J. Sibiu nu au ținut cont de jurisprudența Curții….
Domnul Răduinea Marian este cunoscut în spațiul public ca un polițist integru care a expus, public, abateri de la Lege. Din acest considerent, este evident că cercetările disciplinare dispuse împotriva domului Răduinea Marian au avut un prim scop intimidarea acestuia pentru a nu mai evidenția abateri de la Lege. Deși Legea nr.571/2004 prevede ca avertizorul public să fie cercetat disciplinar public de către cei în drept, IPJ Sibiu a refuzat să respecte această Lege (a se observa și cauza CEDo Bucur și Toma contra România, cităm: „107. In examinarea sa, Curtea va tine seama de principiul stabilit in Rezolutia Adunarii Parlamentare 1729(2010) referitoare la protectia persoanelor care denunta nereguli, conform caruia „orice avertizor trebuie considerat ca actionand cu buna-credinta, cu conditia sa existe motive rezonabile pentru a crede ca informatia divulgata este adevarata, chiar daca ulterior se dovedeste contrariul, precum si cu conditia sa nu existe obiective ilicite sau contrare eticii” (a se vedea pct. 6.2.4 din rezolutie, pct. 63 supra; si, mutatis mutandis, Heinisch impotriva Germaniei, nr. 28274/08, pct. 80, 21 iulie 2011). Pe de alta parte, „[l]egislatia relevanta ar trebui sa asigure avertizorilor de buna-credinta o protectie fiabila impotriva oricarei forme de represalii printr-un mecanism de aplicare care ar permite sa se verifice realitatea actiunilor denuntate de catre avertizor” (pct. 6.2.4 din aceeasi rezolutie). ”
Vă rugăm să observați, domnule inspector general că în aceeași cauză Bucur și Toma contra România, Curtea de la Strasbourg a felicitat statul român pentur adoptarea Legii avertizorului pubilc nr.571/2004, cităm: „99. Curtea observa ca intre timp Romania a optat, prin adoptarea Legii nr. 571/2004, pentru o legislatie specifica pentru protectia avertizorilor care ocupa o functie publica. Asta nu schimba faptul ca modificarea legislativa respectiva, care trebuie salutata cu atat mai mult cu cat foarte putine state s-au angajat in aceasta directie (supra, pct. 62), a survenit la mult timp in urma faptelor denuntate de reclamant si nu era aplicabila acestuia. ”
Cu toate acestea, din păcate, în Poliția Română nu se respectă această lege, din contră. Iar acest aspect evidențiază, fără putință de tăgadă, că drepturile avertizorilor publici prevăzute de legiuitor în cuprinsul Legii nr.571/2004 și salutate de C.E.D.O. sunt iluzorii în Poliția Română.
Totodată, potrivit art.1 și 21 Constituție: contradictorialitatea, critica, sunt esențiale într-un stat democratic precum România. Menționăm că același principiu al contradictorialității reprezintă un mecanism de înfăptuire a actului de Justiție, principiu care stă la baza dreptului.
Vă rugăm să observați, domnule inspector general și faptul că agentul de poliție Răduinea Marian a înaintat sesizări și informări atât către Direcția Națională Anticorupție cât și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la gravele abuzuri și ilegalități la care este supus de IPJ Sibiu prin multitudinea de cercetări disciplinare dispuse abuziv împotriva acestuia, inclusiv cu privire la ultima cercetare disciplinară, instituții de la care nu a primit răspuns (atașăm fax).
Iar faptul că polițistul Răduinea Marian a refuzat să îndeplinească o dispoziție vădit nelegală/pe care a considerat-o/o consideră ca fiind nelegală, se circumscrie gradului de protecție conferit de legiuitor funcționarilor publici și polițiștilor prin dispozițiile imperative ale art.45 alin.(3) din Legea nr.188/1999 coroborat cu art.4 și 5 din Legea nr.360/2002 și ale art.22 și 23 din HG nr.991/2005 unde, legiuitorul a prevăzut ca polițiștii care refuză să îndeplinească o dispoziție pe care o consideră nelegală se pot abține informând șefii ierarhici verbal și, ulterior, în scris.
În continuare, ca și motive de nelegalitate a dispozițiilor de sancționare emise pentru polițistul Răduinea Marian, vă rugăm să aveți în vedere că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.225/2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.14 lit.a) și ale art.27 lit.d) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată instanța de contencios negativ a constatat că sintagma de natură să aducă atingere prestigiului profesiei contravine Constituției României lăsând loc arbitrariului și abuzurilor, cităm: 20. Raportat la critica astfel formulată, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată și constată că, din cauza redactării imprecise a acestui text de lege [art.14 lit.a) din Legea nr.51/1995, republicată], determinarea infracțiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente (prevăzute de Legea nr.51/1995, republicată), să stabilească asupra cazului de nedemnitate. Așa fiind, Curtea observă că, în prezent, legea nu stabilește sfera infracțiunilor care afectează/nu afectează prestigiul profesiei de avocat, constatarea stării de nedemnitate în care se află avocatul și, implicit, încetarea calității sale profesionale, realizându-se, de la caz la caz, de către structura profesională competentă. Mai mult, decizia adoptată nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile și concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta. 21. Faptul că dispoziţiile legale criticate nu stipulează care sunt acele infracţiuni intenţionate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare, avocatul este nedemn a mai exercita profesia în cauză, conduce la împrejurarea ca un aspect esenţial, care este de natură să influențeze gravitatea sancţiunilor disciplinare aplicate, să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor profesionale competente. Or, normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art.1 alin.(5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.667 din 11 septembrie 2014). 22. În acest context, în jurisprudenţa sa (exemplu fiind Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.123 din 19 februarie 2014), Curtea a reținut că o trăsătura esenţială a statului de drept o constituie supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legii, iar una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. 23. Raportat la cele mai sus menționate, Curtea constată că legiuitorul are competenţa de a reglementa atât condiţiile pentru exercitarea unor profesii, cât şi de a stabili cazurile de încetare a acestora. În exercitarea actului de legiferare, însă, așa cum a reținut Curtea și prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.517 din 8 iulie 2016, legiuitorului îi revine obligaţia ca, indiferent de domeniul în care îşi exercită această competenţă constituţională, să dea dovadă de o atenţie sporită în respectarea principiului clarităţii şi previzibilităţii legii.”
Același aspect al impreciziei textului de Lege care a permis arbitrariul autorităților pentru a-i sancționa pe polițiști în baza unui text ambiguu, permisiv (precum art.57 lit.a) din Legea nr.360/202) a fost reținut și de Curtea de la Strasbourg în cauza Milojević şi alţii c. Serbiei . În această cauză, Curtea a avut ocazia să analizeze din nou încetarea raporturilor de serviciu ca ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii private protejat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea s-a oprit în analiza sa la a constata că legislaţia în baza căreia reclamanţii au fost eliberaţi din funcţie, având caracter neclar şi acordând un drept discreţionar angajatorului de a înceta unilateral raporturile de serviciu, nu ofereau garanţii jurisdicţionale suficiente împotriva arbitrariului. În privinţa condiţiei ca ingerinţa să fie prevăzută de lege, Curtea a reiterat practica sa constantă în sensul că expresiile „prevăzută de lege” şi „în conformitate cu legea” din cuprinsul art. 8 din Convenţie nu impune numai ca măsura impusă să aibă o anumită bază în legea naţională ci se referă, de asemenea, la calitatea legii în discuţie. Legea trebuie să fie atât accesibilă în mod adecvat cât şi previzibilă, adică formulată cu suficientă precizie pentru a permite unui individ, dacă este nevoie cu consiliere adecvată, să îşi adapteze comportamentul (par. 62). Pentru ca legea naţională să îndeplinească aceste criterii trebuie ca aceasta să ofere un anumit nivel de protecţie legală contra interferenţei arbitrare a autorităţilor asupra drepturilor protejate de Convenţie. În aspectele care privesc drepturi fundamentale, ar fi contrar regulilor statului de drept, a cărui existenţă constituie unul dintre principiile de bază ale unei societăţi democratice, consacrată de Convenţie, ca o posibilitate legală de a decide să fie acordată puterii executive în termenii unei puteri nelimitate. Pe cale de consecinţă, legea trebuie să indice cu suficientă claritate scopul oricărei puteri discreţionare conferite autorităţii competente şi maniere de exercitare (par. 63). O formulare imprecisă a legii poate fi îndreptată dacă există suficiente garanţii procedurale cum ar fi proceduri contradictorii derulate în faţa unui organ independent care are posibilitatea să verifice exercitarea puterilor discreţionare şi să asigure că acestea nu sunt exercitate într-o manieră arbitrară. Curtea a arătat însă că nu este suficient ca puterile discreţionare, nelimitate în prevederile legale, să fie numai în mod formal subiect al verificării judiciare. Organismul de control trebuie să fie competent să examineze dacă măsurile luate urmăresc un scop legitim şi sunt proporţionale cu acesta (par. 64).
Trebuie observat, domnule inspector general al Poliției Române, că prin Decizia nr.818/2017, aceeași instanță de contencios negativ și-a reiterat jurisprudența anterioară în materie de modificare a raporturilor de serviciu a funcționarilor publici (implicit a celor cu staut special) prin norme infralegale, statuînd Curtea că, cităm: „15. Pe de altă parte, Curtea mai reţine că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr.188/1999, textul de lege criticat în prezenta cauză, transmite Executivului competenţa de a reglementa în domenii ce ţin de statutul funcţionarului public, respectiv metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici. În acest sens, regimul general al evaluării funcţionarilor publici a fost reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 14 iulie 2008. Or, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 637 din 13 octombrie 2015, anterior menţionată, potrivit căreia normele privind evaluarea activităţii şi conduitei unui funcţionar public trebuie să respecte anumite exigenţe de stabilitate, previzibilitate şi claritate, Curtea reţine că, în prezenta cauză, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme către Guvern, prin emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, nu respectă exigenţele principiului constituţional al securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii. În acest sens, Curtea reţine că o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. De asemenea, norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi. Or, în prezenta cauză, reglementarea unor elemente esenţiale ale raportului de serviciu al funcţionarului public, constând în metodologia de evaluare a activităţii profesionale, circumscrisă statutului funcţionarului public, printr-un act administrativ, ce are caracter infralegal, nu respectă exigenţele de stabilitate şi previzibilitate ale normei legale. 16. Pentru aceste considerente, Curtea mai reţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art.1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului, către Guvern), precum şi art.1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii.”
Un alt aspect referitor la nelegalitatea dispozițiilor de sancționare emise de IPJ Sibiu constă în faptul că nicio dispoziție de sancționare nu cuprinde datele de identificare ale persoanelor care le-au avizat: juridic, resurse umane, financiar-contabil, Corpul Național al Polițiștilor.
Ori, potrivit art.40 din Legea privind organizarea și funcționarea poliției Române și ale art. 14 din HG nr.991/2005 pentru aprobarea Codului deontologic al polițistului, polițiștii au obligația de a-și declina identitatea și calitatea în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu. Acestă obligativitate e identificare a angajatului M.A.I. care semnează orice înscris intern este reiterată și în cuprinsul art. 5 alin.(1) lit.h) din Instrucțiunile M.A.I. nr.1111/2005, nesecrete, nepublicate. Trebuie observat, stimate domnule inspector general că inclusiv Legea contenciosului administrativ și fiscal nr.554/2004 prevede în cuprinsul art.26 posibilitatea conducătorului instituției de a se îndrepta cu acțiune în regres împotriva funcționarilor care nu au executat hotărârea instanței de judecată.
Inclusiv legislația în materie contravențională prevede ca agentul constatator să își decline calitatea și identitatea în cuprinsul procesului-verbal de constatare pe care-l încheie, altfel, acesta este lovit de nulitate (a se observa și jurisprudența instanțelor de judecată). Ori în cazul în care nu sunt cunoscuți semnatarii/agenții statului vinovați cum ar mai putea fi aceștia aduși în fața Justiției?
Pe cale de consecință este evident în opinia noastră că domnul Răduinea Marian a fost sancționat abuziv, ilegal, arbitrariu, strict pentru satisfacerea dorinței de răzbunare personală a domnului Ivancea Tiberiu (posibil ca în opinia reclamantului Ivancea Tiberiu dispozițiile de sancționare emise împotriva pârâtului Răduinea Marian să fie admise de instanța de judecată și, astfel, să-i admită cererea de chemare la judecată) .
Cu respect vă aducem la cunoștință, stimate domnule inspector general al Poliției Române faptul că niciuna dintre pretinsele abateri disciplinare ale polițistului Răduinea Marian reținute de șeful IPJ Sibiu, domnul Ivancea Tiberiu, nu cuprind vreun prejudiciu ci simple nemulțumiri/opinii ale unor angajați M.A.I.
Cu toate acestea, pentru fapte fără prejudicii, polițistul Răduinea a fost prejudiciat prin diminuarea venitului salarial și, ulterior, prin aplicarea sancțiunii „destituirea din Poliție și M.A.I.” Ori, în contextul prezentat, considerăm că este o gravă inechitate și un abuz grosolan al I.P.J. Sibiu, sens în care cu respect vă adresăm rugămintea să:
– anulați toate dispozițiile de sancționare emise de IPJ Sibiu împotriva domnului Răduinea Marian și care au fost contestate de acesta în conformitate cu prevederile art.61 alin.(1) din Legea nr.360/2002;
– îl mutați pe domnul Răduinea Marian în cadrul structurii Poliției Autostrăzi aflate în subordinea I.G.P.R.;
– în temeiul art.10 CEDO și ale art.41 C.D.F.U.E. coroborate cu art. 51 Constituție, vă rugăm să ne comunicați modul în care ați înțeles soluționarea prezentei.
Cu stimă,
nume și prenume/denumire societate/ong
Data: 13.10.2018
