Un element esențial al oricărui stat de drept dar și un drept fundamental al Omului este reprezentat de transparență instituțională respectiv libertatea de a primi și difuza informații. Astfel, prin formularea de opinii bazate pe informații, se nasc criticile care pot fi benefice dezvoltării societății sau nu. Însă, necunoașterea informațiilor conduc, în primul rând, la lipsa formării unei culturi sănătoase de către indivizii ce alcătuiesc o societate/comunitate.
Această lipsă de informații nasc „basme” și „legende” (zvonuri) care, în marea lor parte sunt infirmate doar dacă instituția/cei în drept le aduc la cunoștință publică. Aceeași lipăs de informație (zvonistica) naște frica indivizilor: „are ăla un document/ordin/dispoziție/lege nepublicat(ă), în fișet, prin care mă face să vorbesc singur/mă dă afară/mă saltă Poliția!” ș.a.m.d. Și, de cele mai multe ori s-a dovedit a fi reală această temere (nu vorbim aici doar de „scandalul protocoalelor secrete” ci și de normele nepublicate în Monitorul oficial al României/pe paginile proprii de internet, norme emise de instituții și autorități publice).
Un astfel de caz este cel al DGPMB-ului, entitate a M.A.I.-ului ce se crede cel puțin egală cu Parlamentul României și Președintele României fiindcă „are un regulament secret de organizare și funcționare” care îi dă voie oricărui ipochimen ajuns „mare șef cu epoleți” să facă ce vrea, eludând CEDO, Constituția, Legea, deciziile instanțelor.
Dreptul fundamental al oricărui angajat constă în a fi informat despre tot ce se întâmplă (noi reglementări interne, alocarea/achiziția de materiale etc.) în instituția/societatea/ONG-ul care l-a angajat articolul 27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene Lucrătorilor sau reprezentanților acestora li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea și consultarea în timp util, în cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale. Aceasta reprezintă și obligația fundamentală a angajatorului: să își informeze corect, în timp util, angajații (articoele 39 și 40 Codul Muncii).
Numai că, în România „modernă” este greu să te desprinzi de practicile anterioare și să evoluezi doar: „era mai bine pe timpul lui Pazvante… că așa îmi povestea mie, când eram io mic, bunicu’ lu’ nea’ Caisă! ” O demonstrează DGPMB-ul prin inculții, neprofesioniștii, rău-voitorii care stăpânesc, la propriu, DGPMB-ul și „fac muncă de poliței din birou”, menținând același sistem „antic” în defavoarea propriei funcționări, a societății românești.
Încălcarea Legii securității în muncă nr.319/2006 de către D.G.P.M.B.?
Legea nr.319/2006 are o hibă… majoră: spune că instituțiile de: apărae, ordine și siguranță publică își emit norme interne de aplicare a acestei legi. Dar și aceste „norme interne” trebuiesc să respecte standardele de securitate impuse de tratatele internaționale, directivele UE și convențiile la care România este parte în privința sănătății și securității, adică documente publice. Pentru a le eluda, D.GP.M.B.-ul (dealtfel, toate structurile M.A.I.) refuză să le aducă la cunoștință publică prin postarea pe pagina de internet dar, mai ales, publicarea lor în Monitorul Oficial. Astfel, în afara celor care au emis „norme”, nu știe nimeni ce prevederi ilegale/abrogate dar care continuă să fie uzitate ca fiind „în vigoae” ș.a.m.d. conțin. În plus, aceste „norme” nu au caracterul unui act normativ care să poată fi contestat în instanță… cu toate astea, nerespectarea acestor „idei matusalemice” aruncate pe hârtie sunt imperative pentru angajați și, de ce nu, alte persoane care intră în spațiile administrate de D.G.P.M.B., nerespectarea lor atrăgând sancțiuni.
Minciunile falșilor polițiști prin care vor să convingă Curtea de Apel București
Codul de Procedură Civilă instituie norme clare petnru persoanele care doresc un proces echitabil, într-un termen rezonabil, precum:
- dovada identității și a calității părților respectiv a reprezentanților (avocat, mandatar, consilier juridic). În această cauză, Voicu Marius, Jingan Eduard și Constantin Andreea sunt niște ilegaliști care mint cu nesimțire instanța de judecată cum că „sunt reprezentanți legali”. Prin decizia Curții Constituționale a României nr.172/2016, Curtea a statuat imperativ că actele administrative de numire în funcție ale șefilor polițiști sunt nelegale, întrucât raporturile de serviciu (concursuri și examinări, fictive dealtfel – doar se știe dinainte cine trebuie să ajungă „acolo”) ale acestora au fost modificate prin ordine de ministru nicidecum în baza Legii.
- Jingan Eduard este și el … ochestie cu epoleți prin D.G.P.M.B. Legea nr.188/1999 prevede clar că o funcție de conducere este distinctă de funcția de execuție. În cazul de față, funcția de șef este incompatibilă cu cea de execuție (consilier juridic). Și acest individ periculos pentru societate și Poliție (ca și alți șefi precum Voicu Marius ș.a.m.d.) se află sub incidența Deciziei CCR nr.172/2016. Deci, acest personaj este o persoană necompetentă în sensul Legii civile, semnătura lui din calitatea de „reprezentant al DGPMB” fiind lovită de nulitate. Cu toate acestea, pentru a continua să mintă instanțele de judecată și să încalce Legea și Deciziile Curții Constituționale, atât Voicu cât și Jingan&co și-au făcut ei „propria lege”: o dispoziție internă prin care ăși dau „mahării cu epoleți”, ei între ei, tot felul de „sarcini” https://www.incisivdeprahova.ro/2018/09/12/exclusivilegalitate-domnie-si-prostie-la-nivelul-conducerii-d-g-p-m-b/.
Așadar, în DGPMB, legea, CCR sunt o facultate pentru ilegaliștii cu epoleți care, în baza unui „regulament intern secret” au dreptul să facă ce vor.
- Constantin Andreea este un fals polițist (individă care nu îndeplinește nicio atribuție de poliție) care, împreună cu falșii polițiști din structura DGPMB de resurse umane minte instanțele de judecată că „actul ei administrativ de numire în funcție este secret de serviciu”. Așa cum s-a observat în cazul lui Donțu Mihai (fals polițist și fals consilier juridic în DGPMB), acest individ făcea și pe consilierul juridic dar și pe polițist al poliției judiciare… fără ca actul său administrativ de numire în funcție să prevadă Legea nr.514/2003 privind profesia de consilier juridic ci doar „voința boss-ului” de a fi consiglier juridic https://www.incisivdeprahova.ro/2018/08/11/exclusivnoaptea-mintii-politistii-consilieri-juridici-detin-aviz-al-politiei-judiciare-conditiile-care-acestia-nu-solutioneaza-dosare-penale/.
Mai pe scurt, această individă cu epoleți din M.A.I.-D.G.P.M.B. este o „struțo-cămilă” căci se află în incompatibilitate: polițistul desfășoară atribuții pentru protejarea Drepturilor Fundamentale ale Omului, a vieții cetățenilor, a bunurilor tuturor cetățenilor și instituțiilor de dept public și privat pe când consilierul juridic desfășoară doar activități juridice exclusiv în beneficiul angajatorului său (public sau privat). … dar, mai trebuie să treacă multă apă pe gârlă până când instituțiile abilitate și decidenții politici să „dea de pământ” cu acești falși polițiști din M.A.I. care jefuiesc, la propriu, Bugetul de Stat prin salarii și prime dobândite pentru activități de poliție inexistente.
Actele administrative și adresele pe care vi le prezentăm au fost depuse de „reprezentanții legali” ai D.G.P.M.B.-ului într-o altă cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată. Când au văzut că îi contest, prin prisma Legii și jurisprudenței CCR-ului, CEDO, au început să plângă în fața judecătorilor și să se milogească de ei, tăvălindu-se prin sălile de judecată, să îi scape prin promovarea de jurisprudență contrară Legii (dacă ești fals polițist, ilegalist din M.A.I., nu trebuie să fi „deconspirat” ci protejat de instanțe… hm!)
- Un alt aspect procedural imperativ constă în „certificarea pentru conformitate a copiilor depuse la dosarul cauzei” (conform cu originalul și semnătura: avocatului, mandatarului, consilierului juridic, persoanei fizice, după caz). În cauza 8128/2/2016* se observă nu doar faptul că aceste înscrisuri nu sunt certificate pentru conformitate ci și că nu sunt avizate de presupușii șefi/membrii de comisii… adică, niște ciorne. Iar aceste ciorne sunt depuse strict pentru inducerea în eroare atât a instanței de judecată cât și a întimatului-reclamant.
Scopul inducerii în eroare a instanței și a întimatului-reclamant este pentru a câștiga procesul prin delațiune nicidecum pe căi corecte … mai ales că, în recurs nu se pot aduce probe noi decât dacă nu au putut fi prezentate în fața instanței de fond din motive pertinente (nu erau în posesia părții, probele nu erau emise de cei în drept ș.a.m.d.).
Un astfel de „cîștig” în fața instanței de judecată nu se răsfrânge doar asupra câștigului pecuniar al falșilor polițiști ce se erijează, ilegal, în consilier juridic (salariu de merit, majorări salariale de 50%, leafa lunară, grade de poliție ș.a.m.d.) ci și asupra inadaptaților social care continuă să conducă structuri din M.A.I. și Poliție prin: fals, înșelăciune, teroare, incultură.
- Casarea cu trimitere spre rejudecare se poate face o singură dată (articolul 498 Cod Procedură Civilă coroborat cu articolul 20 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004), instanța de fond urmând să se pronunțe strict pe motivele care au determinat casarea primei hotărâri de instanța de recurs.
Însă, pentru falșii polițiști din DGPMB Legea se modifică și se pliază după propriile minciuni (în opinia lor). Mai exact, „de ce nu le-a spus instanța de fond la care solicitări să răspundă… că ei nu pricep limba română și nici legea…”. Păi, în atare condiții, poate să vă explice instanța în 10 moduri și de 1.000 de ori căci analfabeții funcțional niciodată nu vor înțelege. Deh, cultura, educația se dobândesc prin studiu aprofundat de cărți, jurisprudență, nu prin „am înțeles! Să trăiți, mare boss!”
- Perfidia falșilor polițiști din DGPMB se observă și la fila 3 a recursului promovat de aceștia unde susțin că informațiile se află pe o rețea internă… După 2 ani, credem și noi că ați reușit să postați niște ciorne pe propria rețea de intranet și să mimțiți, cu nerușinare, cum că „ați adus la cunoștința angajaților M.A.I.-D.G.P.M.B. … niște coli scrise printr-un birou și neasumate de nimeni”.
În concluzie, în M.A.I. și Poliție, dezinformarea și manipularea propriilor angajați cu tot felul de informații false și ciorne se efectuează strict pentru instaurarea fricii în rândurile majorității dar, mai ales, a faptului că „șeful știe!”, „șeful le știe pe toate dar nu poate să ne spună că noi suntem proști și nu pricepem!” dar, mai ales, „șeful are întotdeauna dreptate”.
Iar cel mai important este că, polițiștii „din stradă” nu au niciun cuvânt de spus fiind aceștia menținuți „în hățuri” de tâmpeniile falșilor polițiști din structurile suport și a inepțiilor promovate de șefi străini de lumea în care trăim… indivizi care, pentru că au pe umeri „greutatea gradelor și a funcțiilor”, pot face orice (mai ales să „gândească”).
Așa că, ori că ne-am teleporta în Epoca de Piatră ori că am lucra în M.A.I. și Poliție nu e nicio diferență. (Alexandru Firicel- sef Departament Investigatii).
plan prevenire si protectie
raport evaluare riscuri
raport instructiuni
recurs anonimizat
