O întrebare naivă și o realitate… strigătoare!
Sindicatul Europol, într-o rară sclipire de naivitate sau, mai degrabă, de revoltă, își pune o întrebare fundamentală, dar, am putea adăuga, retorică până la exasperare: „De ce nu vorbește niciunul dintre polițiștii detașați la DNA?” (aici), (aici), (aici), etc…
O, mister profund! Aproximativ 180 de polițiști, desprinși parcă din paginile unui roman de Kafka, sunt „detașați” la Direcția Națională Anticorupție pentru a susține activitatea procurorilor. Și, surpriză, niciunul nu dă vreun semn de viață publică, niciunul nu îndrăznește să șușotească măcar o plângere, o obiecție. Motivul? Ah, simplu! Într-atât de simplu încât te doare mintea, căci ține de anatomia profundă și purulentă a sistemului nostru de „justiție”.
Bilețelul norocos: Calea spre justiția cu salariu dublu
Să analizăm, cu ochelari de detectiv de butic, mecanismul sublim al acestei tăceri de aur. Detașarea unui polițist de la MAI la DNA nu este opera unui concurs meritocratic, a unei evaluări obiective sau, Doamne ferește!, a vreunei competiții scrise. Nu! Este, în toată splendoarea sa arbitrară, o chestiune de… aprobare ministerială! Adică, domnul ministru, în măreția sa, decide cine e demn să escaladeze Everestul salarial. Și, desigur, trebuie să fii deja „numit în structurile poliției judiciare” pentru a putea mângâia actele de urmărire penală.
Odată ajuns pe tărâmul promis al DNA, polițistul nostru se transformă dintr-un simplu muritor cu epolet într-un cetățean de rangul întâi al „familiei ocupaționale Justiție”. Asta înseamnă, dragi contribuabili, că salariul îi sare în stratosferă, devenind „considerabil mai mare” decât cel din MAI. Și aici vine cireașa de pe tortul birocratic: uneori, această bonificație colosală vine la pachet cu un „volum de muncă mai redus” decât în unitatea de origine, unde același polițist era pus să „facă de toate” de către șefi, șefuți și șefuleți. Ce poveste de succes!
Frica, măicuța tăcerii: Vulnerabilitatea „specialiștilor” cu epolet
Dar, vai, această detașare-minune, care umple buzunarele și subțiază dosarele, are un preț: o vulnerabilitate atât de mare încât face din polițistul detașat o marionetă perfectă. Dacă îndrăznești să nu execuți o sarcină, dacă ți se întâmplă să pui întrebări incomode, să formulezi „obiecții” (ce blasfemie!) sau, suprema impudoare, să „contesți legalitatea” unor acțiuni, atunci… adio! Detașarea îți poate fi întreruptă de pe o zi pe alta. Simplu, elegant, eficient. I se comunică sec: „nu mai este nevoie de el”. Un fel de concediere tacită din paradisul salarial.
Această realitate de carton explică de ce 180 de inși, teoretic angajați în înfăptuirea justiției, tac mai ceva ca șoarecii în brânză. Nu beneficiază de stabilitate și, mai ales, nu au pic de independență. Niciodată, dar absolut niciodată, nu s-a dorit ca aceste posturi să fie ocupate printr-o metodă atât de banală și obiectivă precum un concurs scris. Căci, nu-i așa, ce ar fi justiția fără un strop de… nepotism transparent?
Cazul „cățelușul” cu expertiză de aur: Cum ajunge soția secretarului la DNA
Și acum, să trecem la deliciile concrete ale sistemului, la exemplul care luminează mai bine decât o mie de articole. Printre cei 180 de „detașați” (deși nu întocmește acte de urmărire penală și nu sprijină anchetele procurorilor, precizează Sindicatul Europol), se numără, începând cu 2022, și soția unui nume greu: secretarul de stat din MAI, Bogdan Despescu. Așadar, faceți cunoștință cu agentul de poliție Despescu Mihaela Cristina!
DNA a solicitat-o „expres” (citat din sursa originală), având, se pare, „extrem de mare nevoie de expertiza dumneaei în materie de animale rănite”. O, ce talent diversificat! De la animale rănite, direct în inima luptei anticorupție, fără să ancheteze, dar cu salariul… dublat! Da, ați auzit bine. Salariul i s-a dublat odată cu această mișcare strategică, de la structura de poliție a animalelor din IPJ Buzău, direct pe covorul roșu al justiției cu buzunare pline.
Și ca tacâmul să fie complet, în momentul în care s-au cerut informații despre această detașare „strategică”, declarațiile de avere ale polițiștilor „detașați” la DNA au dispărut, ca prin minune, de pe site-ul instituției. Nimeni nu știe nimic, nimeni nu mai vede nimic. O transparență mai tulbure decât Dunărea în martie.
Ghinion, ghinion: Sau lecția despre cine e „ales” și cine rămâne cu buza umflată
Așadar, dacă există printre voi, umili polițiști din țară, unii care se întreabă de ce nu au fost și ei „solicitați” de MAI pentru o detașare atât de profitabilă, răspunsul vine, tăios și cinic, de la un fost președinte al României, pe care îl parafrazăm: „Ghinion!” Căci, în România, justiția nu e oarbă, ci selectivă, și nu are o sabie, ci un carnețel cu nume „norocoase”. Iar tăcerea, în acest sistem, nu e de aur, ci de platină – și vine cu bonusuri pe măsură! (Cristina T.).
(Pentru mai multe detalii despre modul halucinant în care funcționează instituțiile statului, vă recomandăm vizionarea materialului realizat de Recorder, care descrie fără cosmetizare această realitate.)
