Cazul fostului Comandant Descarcerare Petrobrazi – Pop Ionuț-Costin (III)

În analele deja supraîncărcate ale absurdului juridic românesc, dosarul domnului Pop Ionuț-Costin, fost Comandant Descarcerare Petrobrazi, își croiește un drum glorios către canonizarea supremă: aceea de studiu de caz pentru incompetența sistemică și, mai nou, pentru sfidarea elegantă a unei decizii judecătorești. Ceea ce părea inițial o simplă „odisee a birocrației oarbe”, așa cum anticipa ziarul nostru de investigații (sursa: Articolul inițial, Justiția „la volanul” birocrației oarbe: Cazul POP IONUT-COSTIN), a escaladat la nivelul unei farse macabre, unde justiția pare să danseze după o partitură proprie, ignorând și instanța, și bunul simț. (aici), (aici), etc.

„Competența teritorială”: Un mit urban confirmă Parchetul Sectorului 1!

Să ne amintim de primul act al acestei tragedii comice: domnul Pop Ionuț-Costin reclama o clasare anterioară, semnalând cu vehemență o problemă de competență teritorială. Ancheta a fost condusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, deși infracțiunile reclamate ar fi avut loc la Rafinăria PETROBRAZI, județul Prahova. Deși Art. 41 alin. 1 lit. a și alin. 2 și 5 din Codul de Procedură Penală vorbește clar despre „locul săvârșirii infracțiunii” ca reper principal, domnul Prim-Procuror a preferat o interpretare creativă, invocând sediul social al societății reclamate (FALCK FIRE SERVICES S.R.L.) din București. Adică, dacă un urs sparge stupina în Harghita, dar stuparul are firmă în București, judecăm la București! O „logică flexibilă”, am numit-o atunci, iar acum, având în vedere ultimele evoluții, pare mai degrabă o „strategie de deviere”.

Investigația „fantoma din Operă”: Martori neaudiți, probe nevăzute, dosare clasate!

Dincolo de jongleriile geografice, fondul cauzei a fost tratat cu o lejeritate demnă de un concurs de stand-up comedy cu tema „Cum să nu faci o anchetă penală”. Ordonanța de Clasare inițială a venit după o cercetare superficială, încălcând flagrant Art. 5 și Art. 100 din Codul de Procedură Penală, care cer aflarea adevărului și administrarea probelor.

Potrivit informațiilor noastre, tabloul era complet:

• Un singur martor audiat: un Director Economic de la FALCK FIRE SERVICES S.R.L., fără nicio atribuție tehnică relevantă. O audiere-bifă!
• Martori-cheie ignorați: dl. DUMITRESCU ADRIAN, șef serviciu prevenire și situații de urgență la PETROM S.A., Rafinăria Petrobrazi, nominalizat ca esențial, dar niciodată audiat.
• Falsuri (posibile) în acte, ignorate: Fișele de instruire, unde domnul Pop Ionuț-Costin susținea că semnăturile erau falsificate și că numele său apăruse sub constrângere, nu au fost verificate prin expertiză grafoscopică.
• D.S.U. București, un detaliu nesemnificativ: Actele de control care confirmau neregulile și dispuseseră măsuri împotriva firmei FALCK FIRE SERVICES S.R.L. nu au fost solicitate. De ce să te bazezi pe dovezi când poți să te bazezi pe… nimic?
• Reclamantul însuși, ignorat: Domnul Pop Ionuț-Costin, inițiatorul demersului, nu a fost citat sau audiat pentru a oferi informații suplimentare. Probabil era prea ocupat să facă pe detectivul în locul procurorilor!

SENTINȚA INSTANȚEI: „ÎNAPOI LA BUCLE!” RĂSPUNSUL PARCHETULUI: „MAI BINE CLASĂM DIN NOU!”

Și acum, momentul de glorie absolută, un exemplu luminos de rezistență la ordinele superioare: instanța, văzând probabil că justiția e mai oarbă decât o statuie fără ochi, a dispus întoarcerea dosarului la Parchet pentru cercetare! O șansă, s-ar zice, de a îndrepta greșelile, de a face lumină, de a demonstra că sistemul mai are un pic de coloană vertebrală.

Dar, ce să vezi? Așa cum anticipa chiar publicația noastră de investigații, a urmat o nouă clasare!

Această ultimă piruetă juridică demonstrează, cu o eleganță cinică, că Parchetul Sectorului 1 nu doar că nu dorește să afle adevărul, dar pare să aibă și o aversiune profundă față de indicațiile instanței. Este ca și cum medicul îți zice să te operezi de apendicită, iar tu te duci acasă și-ți pui o compresă rece, hotărând că diagnosticul e invalid. Un precedent periculos? Mai degrabă o confirmare a unei mentalități adânc înrădăcinate: facem ce vrem, iar dacă instanța nu e de acord, mai clasăm o dată!

Bani publici, gaura neagră și tăcerea „competentă”: Prejudiciul așteaptă la coadă!

Dincolo de această comedie de erori, zace un potențial prejudiciu financiar, ignorat cu o seninătate zen. Faptul că nu s-a cercetat facturarea și încasarea unor servicii fictive de instruire și pregătire către Rafinăria PETROBRAZI, cu semnături falsificate și persoane trecute în acte deși lipseau (sursa: Articolul inițial), este un afront la adresa banului public. Această „gaură neagră” în bugetul unei instituții de stat, tratată cu atâta superficialitate, ne face să ne întrebăm: cui folosește această „justiție” care refuză să vadă evidența, chiar și când îi este indicată cu degetul?

Concluzie: Justiția Română, singurul loc unde „indreptarea greșelilor” inseamnă „repetarea lor!”

Cazul domnului Pop Ionuț-Costin nu mai este doar o „palmă usturătoare” dată justiției române, ci un croșeu direct în moalele capului. Este o demonstrație că birocrația oarbă nu doar că persistă, dar se și perfecționează, ignorând până și dispozițiile superioare. Cetățeanul de rând, precum Sisif, împinge o piatră care nu doar că se rostogolește înapoi, dar acum se pare că primește și o șutură suplimentară de la sistem, chiar și după ce „marii luminați” (adică instanța) au zis să o împingă mai bine.

Justiția română, dragi cititori, a atins un nou nivel de artă abstractă: arta de a clasifica la nesfârșit, sfidând logică, lege și bun simț. Iar noi, contribuabilii, suntem publicul captiv la acest spectacol grotesc. Vom reveni, probabil cu un nou episod din această telenovela fără sfârșit, unde „adevărul” este doar o opțiune, iar „justiția” un concept flexibil. (Sava N.).