De la Mureș la Teleorman: Eșecuri în lanț și strategii de PR, Sindicatul EUROPOL aruncă mănușa conducerii IGPR
O serie de tragedii legate de violența domestică scot la iveală o criză profundă în interiorul Poliției Române, acuzată de Sindicatul EUROPOL de incompetență, lipsă de asumare și o predilecție pentru „strategii de marketing” în detrimentul acțiunilor concrete. După eșecul gestionării cazului Mureș, unde criminalul este încă liber, conducerea Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) pare să repete același tipar la Teleorman, limitându-se la condoleanțe în fața unui fenomen care a făcut deja 51 de victime decedate de la începutul anului.
O directivă eșuată și o nouă tragedie la Mureș
Criticile Sindicatului EUROPOL vin în contextul crimelor violente, în special cele cauzate de violența domestică. După tragedia din complexul Cosmopolis, pe 31 mai 2025, unde o tânără a fost împușcată de fostul partener, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a promis o „atentă monitorizare” prin raportarea centralizată a stărilor conflictuale cu risc. Cu toate acestea, în cazul Mureș, unde pe 8 iulie 2025 o nouă crimă violentă a avut loc, „de la nivelul IPJ Mureș nu s-a raportat existența vreunei stări conflictuale cu grad de risc în care să fi fost emis un ordin de protecție” (Sursa: Sindicatul EUROPOL).
Cazul Mureș: De la acțiune reală la spectacol mediatic
În loc de o analiză internă și o asumare a răspunderii, Sindicatul EUROPOL denunță „o amplă și agresivă acțiune de PR” în cazul Mureș. Spațiul public a fost invadat cu știri despre „sute de polițiști și mașini angrenate în căutări”, „camere cu termoviziune” și „drone care survolau pădurile”, toate într-un „exercițiu mediatic menit mai degrabă să impresioneze opinia publică decât să contribuie real la prinderea criminalului – ba chiar părând să-i indice acestuia zonele de evitat.” Mai mult, la peste trei luni de la crimă, autorul (Emil Gânj) este încă liber, iar „tabloul” construit de conducerea Poliției Române se destramă, lăsând loc unei „total lipsa de asumare”. MAI anunță că „verificările sunt în derulare” și că măsurile vor fi luate „după prinderea criminalului”, o abordare care ridică semne de întrebare legitime: „ce se va întâmpla cu conducerea IPJ Mureș dacă Emil Gânj nu va fi prins niciodată?”
Teleorman: Aceeași problemă, o variație de scenariu
Situația se repetă la IPJ Teleorman, unde conducerea IGPR „descalecă” pentru a verifica un nou caz de violență domestică, soldat, din păcate, tot cu pierderea unei vieți. Singura diferență, ironizează sindicatul, este că, de această dată, „agresorul s-a predat, nemaifiind nevoie de strategii de marketing”. Aceste cazuri nu mai pot fi considerate incidente izolate. „Fenomenul violenței domestice, soldat deja cu 51 de victime decedate de la începutul anului, nu poate fi combătut prin elaborarea de proceduri sterile, lipsite de aplicabilitate practică.”
Anatomia unui sistem bolnav: Birocrație, lipsuri și influență politică
Sindicatul EUROPOL trage un semnal de alarmă categoric, acuzând că „Poliția Română este sufocată de birocrație, este lipsă de personal, plină de influențe politice și management de imagine.” În acest context, „nicio dispoziție internă nu va putea suplini o strategie națională coerentă și o reformă reală în domeniul protecției victimelor.” Deși șeful Poliției Române, chestor-șef Marian Benone Matei, a transmis din sediul IPJ Teleorman „dispoziții privind inventarierea tuturor cazurilor cu potențial de escaladare” și „întărirea cadrului dispozițional”, realitatea din teren contrazice discursul oficial. Sindicatul avertizează că Poliția Română nu dispune de capacitatea logistică, umană și instituțională necesară, iar „un simplu proces-verbal de consiliere a agresorului nu poate opri o crimă.”
Apel la răspundere: Dincolo de condoleanțe și promisiuni vagi
„Polițiștii sunt epuizați, nu sunt instruiți corespunzător, sunt lipsiți de sprijin și sunt trimiși să gestioneze singuri situații care depășesc capacitatea unei instituții neadaptate la realitățile sociale ale prezentului,” acuză Sindicatul EUROPOL. Iar atunci când victimele mor, „în loc de asumare, vedem condoleanțe publice și promisiuni vagi, care nu mai pot ține loc de reformă și nu mai pot ascunde decăderea profesională a Poliției Române, condusă de ani de zile prin indiferență, improvizație și frica de răspundere de către aceeași mână de fier.” Mesajul final este un apel direct către responsabili: „Ministerul Afacerilor Interne și Poliția Română trebuie să înțeleagă măcar în ceasul al doisprezecelea că pentru fiecare viață pierdută, pentru fiecare ordin de protecție încălcat, pentru fiecare victimă abandonată de un sistem ineficient, poartă o parte de responsabilitate. Nu mai poate fi vorba doar despre cazuri izolate, ci despre un eșec instituțional repetat, care cere măsuri concrete, nu condoleanțe sau comunicate sterile.” (Cerasela N.).
