Foamea de bani și putere a unor pensionari („mari și nemuritori sindicaliști”) din Ministerul Afacerilor Interne și Poliție, indivizi apuși, este mai mare decât Legea și bunele moravuri. Frica acestora de a cădea în uitare odată cu ieșirea la pensie dar și lăcomia care le dictează existența, îi face să încalce orice normă legală sau de bun-simț.
Deși Curtea Constituțională a României a statuat în Decizia nr.574/2011 că dreptul la asociere al persoanelor nu este unul absolut, pensionarii putînd să se asocieze dosar în cadrul asociațiilor ce au drept scop lucrativ respectarea drepturilor membrilor asociației nicidecum în „sindicate”, cei „apuși” din Ministerul Afacerilor Interne refuză cu încăpățânare să dea drumul la scaunele și funcțiile sindicale ce le conferă facilități în fața Legii penale (de regulă) dar și o îmbogățire injustă (utilizarea fondurilor organizațiilor sindicale mai mult în interes personal decât în interesul membrilor din organizația sindicală pe care, ilegal, o conduc), cităm: „Contractul de muncă trebuie să îl plaseze pe lucrător sub direcția, supravegherea și autoritatea angajatorului său. Curtea de Casație franceză Secția socială, în Cauza Societe Generale, soluționată prin Hotărârea din 13 noiembrie 1996, a stabilit că raportul de subordonare se caracterizată prin executarea unei munci sub autoritatea angajatorului care are îndrituirea de a da ordine și directive, de a controla prestarea muncii și de a sancționa încălcările săvârșite de către angajat. În lipsa raportului de subordonare, relațiile contractuale convenite de părți nu se obiectivizează într-un raport de muncă, ci rămân doar în sfera dreptului civil, eventual comercial. În schimb, angajații sunt părți ale raportului de muncă, raport care este guvernat fie de Codul muncii, fie de legile speciale ce reglementează situația unor anumite categorii de personal.”
Deși Legea prevede ca pensionarii să nu mai troneze în funcții sindicale, „juriști măsluitori” solicită judecătoriilor să le accepte, în statutele organizațiilor sindicale, „membrii-pensionari”. Prin acest „artificiu juridic” numărul de angajați-membrii în organizțaia sindicală crește, mințindu-se astfel că „organizația e mare și că reprezintă interesele angajaților-membrii din organizația sindicală”… astfel, se mai obține și mult-râvnita reprezentativitate sindicală („stat la cafele cu șeful și negoceierea drepturilor, vieților oamenilor prin prisma interesului personal al „sindicalistului” și al șefului).
Același aspect se întâmplă și în Sindicatul Național al Agenților de Poliție din Ministerul Afacerilor Interne (SNAP) condus tot de un pensionar M.A.I.: Iulian Surugiu care solicită aparatura tehnică a Inspectoratului General al Poliției Române pentru desfășurarea Congresului din 06 februarie 2019.
Potrivit Legii dialogului social nr.62/2011: Articolul 22 (2) Organizațiile sindicale reprezentative, în condițiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate punerea la dispoziție a spațiilor și facilitaților necesare desfășurării activității sindicale. Articolul 23 Bunurile mobile și imobile dobândite de către o organizație sindicală de la autoritățile publice centrale sau locale, cu titlu gratuit, ori primite în folosință nu pot fi utilizate, direct sau indirect, în scopuri patrimoniale.
În M.A.I. nu există „sindicat reprezentativ” și nici „federații sindicale reprezentative” întrucât sunt angajați care: sunt înscriși în 2 sau mai multe organizații sindicale, nu sunt înscriși în sindicate dar și un număr apreciabil de militari (48.000 din numărul total de angajați:130.000) angajați care nu se pot constitui și nici adera la organizații sindicale… așa cum v-am arătat, anterior, în articolele noastre privind falsa reprezentativitate sindicală din M.A.I. Așadar, faptul că SNAP a primit dotarea IGPR-ului pentru „congresul extraordinar în sistemul videoconferință” evidențiază, fără putință de tăgadă, apropierea SNAP-ului (de fapt, a actualei conduceri a acestei organizații sindicale) de șefii Poliției Române.
„Cireașa de pe tort” în desfășurarea demersurilor pensionarului Surugiu pentru „buna desfășurare a Congresului” este dată de contestația formulată de un alt pensionar M.A.I., tot conducător în acest sindicat: vicepreședintele Tiulescu Remus. Adică un pensionar sindicalist este contestat de un alt pesnionar sindicalist. Astfel că, avizul favorabil al IGPR pentru ca SNAP să utilizeze tehnica instituției trebuie anulat fiind solicitat de o persoană fără calitate sindicală, conform Legii (a se vedea și explicațiile Curții Constituționale din Decizia nr.574/2011 ignorate de marea majoritate a pensionarilor M.A.I. dar „mari sindicaliști”). Mai exact, demersul semnat de Surugiu Iulian din calitatea-i de „președinte al organizației sindicale” este ilegal, așa cum și contestația formulată de un alt pensionar M.A.I. dar lider sindical, Tiulescu Remus, este un demers nelegal (persoană fără calitate, un terț)… Cu toate acestea, diferența dintre cele 2 demersuri constă în faptul că Tiulescu Remus a avertizat IGPR-ul despre grava nelegalitate în care se află, în prezent, SNAP-ul (condus de pensionari)… avertizor de integritate/publică.
Suntem foarte interesați dacă IGPR-ul care susține că „respectă și aplică legea”, va mai da curs unei solicitări a unui sindicalist aflat în ilegalitate și va utiliza bunurile statului român pe care le are în posesie pentru satisfacerea nevoilor unui sindicat nereprezentativ condus în mod vădit nelegal de pensionari.
(Va urma)
Alexandru Firicel
N.R. În aproape toate sindicatele „de renume” din M.A.I., pensionarii conduc aceste organizații indiferent că o fac „în lumina reflectoarelor” (Surugiu și Coarnă) sau precum șobolanii, ascunși prin birourile sindicatelor (precum controlorii interni și DIPI) – cazul „diamantinilor pensionari de lux”: Șerbănescu Marin și Păscuț Emil. Cu oameni vechi, apuși, lași, pupători de dosuri ale boșilor cu epoleți, M.A.I.-ul a redevenit o instituție de represiune nedreaptă, chiar pentru proprii angajați nu doar pentru cetățenii țării.
Articolul EXCLUSIV/RĂZBOIUL PENSIONARILOR DIN SINDICATUL NAȚIONAL AL AGENȚILOR DE POLIȚIE, CONTINUĂ! apare prima dată în Ziarul Incisiv de Prahova.
