„Dacă ajung președinte, o să avem mai mulți investitori germani. Asta pot sa vă promit din start”, spunea Klaus Iohannis în campania electorală din 2016. Ei bine, investiția de 1 miliard de euro a germanilor de la BMW se va duce în Ungaria vecină, iar printre țările analizate de compania bavareză s-au aflat Cehia și Slovacia. Va fi prima uzină BMW construită în Europa după criza ce a izbucnit în 2008. BMW va face investiția la Debrecen, unde va construi motoare cu ardere internă și electrice, relata Reuters la finalul săptămânii trecute. Având deja uzine Audi, Mercedes-Benz, Suzuki, automobilele reprezintă o treime din exporturile totale ale Ungariei și se estimează că, după investiția BMW, procentul va ajunge la 40%.
Desigur, lipsa infrastructurii rutiere din România ar fi putut cântări greu în decizia investitorilor germani. Lipsa forței de muncă ar fi putut fi un alt factor, însă nici Ungaria nu stă bine la acest capitol. ”Cel mai mare semn de întrebare privind investiția va fi piața ungară a forței de muncă… deja este foarte greu să găsim acum 1.000 de angajați, pentru a nu mai vorbi despre cât de greu va fi peste doi ani”, a spus Peter Virovacz, analist la ING Budapesta, citat de Euractiv.
Ceea ce este aproape sigur că nu a contat în decizia investitorilor germani este corupția și statul de drept.
Slovacia populistă a fost în cărți
Știau investitorii germani că, în urmă cu 14 luni, când tatonau terenul pentru o posibilă uzină BMW în Slovacia, această țară era condusă de guvernul populist și naționalist al social-democratului Robert Fico, unde toate anchetele de corupție se opreau la eternul ministru de Interne Robert Kalinak (ministru timp de zece ani din ultimii 12) și la procurorul general, un om apropiat partidului de guvernare? Ca orice companie care se respectă, cu un departament bine pus la punct de business intelligence, investitorii germani mai știau și că sistemul din Slovacia este atât de bine înrădăcinat, încât nici măcar un caz similar tragediei Colectiv din România nu putea să-l schimbe. Asasinarea unui jurnalist în 2018, în urma unei anchete de presă privind legătura dintre politicieni și mafia italiană a dus la proteste uriașe, la demisia premierului și a ministrului de Interne. Locul le-a fost luat de vicepremier, respectiv adjunctul ministrului de Interne. Și totuși BMW a avut în vizor Slovacia.
BMW investește acasă la ”cel mai periculos om din UE”
Știau investitorii germani despre corupția, iliberalismul si clientelismul din Ungaria? Cu siguranță, și doar citind presa vestica, care vorbește despre ”Premierul Ungariei, urmărit de suspiciuni de corupție” (Al Jazeera), ”Ungaria, un exemplu de capturare a statului” (Euobserver), ”Orban, cel mai periculos om din UE” (The Atlantic), ”Pervertirea democrației de către Viktor Orban (The New York Times), ”Oligarhii lui Orban: apare o nouă elită în Ungaria” (Financial Times).
”Cum stoarce Viktor Orban bani de la contribuabilii europeni și își finanțează prietenii și familia” se intitulează un amplu articol publicat de Reuters în martie 2018, când se perfectau detaliile investiției BMW în Ungaria. Un proiect drag lui Viktor Orban este investirea a 1,2 miliarde de euro în turism la Lacul Balaton, bani din care 40% vor veni de la UE, iar restul de la contribuabilii maghiari. Sunt investiții mai mari decât toate cele făcute de la căderea comunismului la un loc în regiunea respectivă. Printre marii beneficiari de la Balaton se numără ginerele premierului Orban și Lorinz Meszaros, fost coleg de școală al lui Orban, primar în orașul lor natal, mare om de afaceri, cu actiuni la peste o sută de companii imobiliare, energetice, financiare, agricole, bănci, etc.
OLAF a luat în colimator afacerea cu bani europeni de la Lacul Balaton. Zece dintre marii beneficiari ai proiectului au avut parte de multe alte asemenea oportunități, scrie Reuters. Circa opt miliarde de euro s-au scurs în buzunarele lor din contracte cu statul, unele finanțate de UE.
Știau oare investitorii din Germania, un stat foarte atent la starea statului de drept și a principiilor europene în statele membre din Estul și Centrul Europei, de corupția și nepotismul din Ungaria lui Orban sau măcar despre acest caz? Cu siguranță. Și nu este nevoie de un Parchet Anticorupție în Ungaria pentru a flutura cătușe prin fața apropiaților premierului sau a lui Orban însuși. Reuters a aflat datele concrete ale acestui caz de clientelism și sifonare de fonduri de la un ONG – Centrul de Cercetare a Corupției de la Budapesta.
Știau investitorii germani că Viktor Orban conduce începând din 2010 o guvernare care a naționalizat o parte din companiile privatizate înaintea aderării la UE sau că a naționalizat pilonul pensiilor private, sau că a pus pumul în gura presei și a deranjat inclusiv trustul german RTL din Ungaria, că a interzis marilor lanțuri de retail să mai deschidă magazine în zonele centrale ale orașelor, pentru a nu-i sufoca pe comercianții autohtoni? Cu siguranță că știau.
”Ministrul patru case” din Ungaria își vede de guvernare
Cu toate acestea, investitorii germani au ales Ungaria, țara cu guvern iliberal, lider al frondei eurosceptice, care naționalizează, care este în vizorul OLAF. România, dată exemplu pentru lupta anticorupție, cu regimuri succesive care nu au îndrăznit să naționalizeze sau să salveze vreo companie strategică, ba dimpotrivă, această Românie cu președinte german care a promis investiții germane a fost ignorată.
Unul din principalele atuuri ale Ungariei este predictibilitatea pe care o dă un guvern puternic, stabil, cu oficiali care nu sunt paralizați prin facerea publică a faptului ca sunt anchetați și prin inducerea în mentalul colectiv al falsei sinonimii între acuzare și condamnare. Niciun procuror nu l-a deranjat pe Peter Szijjarto, ministrul de Externe și al Comerțului din Ungaria, când, în 2014, s-a aflat despre casa sa cumpărată cu peste jumătate de milion de euro și apoi renovată, cu banii din salariul relativ modest de ministru și cu împrumutri de la tatăl său, după cum susține ministrul. La fel au stat lucrurile și în cazul celorlalte trei case deținute de Szijjarto. Fără spectrul acuzațiilor și proceselor planând asupra sa, Szijjarto cel suspectat de corupție în presa maghiară a asigurat stabilitate în minister, continuitate, păstrarea memoriei instituționale și a atras investiții.
Anatema MCV
Lipsa unui Mecanism de Verificare și Cooperare pentru Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovacia pare să sugereze că există corupție bună și corupție rea. Anatema MCV-ului face diferențieri chiar și în ”viteza a doua” a UE, între țările mai sus menționate și România și Bulgaria, cu statut de paria. În cazul Ungariei, guvernarea acuzată de corupție nu este paralizată și luptă pentru atragerea investițiilor și a prosperității pentru sine și pentru cetățeni, în timp ce în România soluția este și mai multă anticorupție, și mai mult spectacol judiciar, și mai multă paralizie administrativă.
O analiză publicată recent de Visegrad Insight arată care este statutul Ungariei sau al Poloniei (cu guverne prezentate în presa vestică ca unele cu tendințe autoritare, antiliberale și anti-UE) în raport cu România și Bulgaria. Pentru Spasimir Domaradzki, profesor de științe politice la Universitatea Lazarski din Varșovia, există o diferență fundamentală între procesele nocive din Polonia sau Ungria și cele din România sau Bulgaria. Capturarea statului în Polonia și Ungaria are o miză europeană în viziunea profesorului polonez. Guvernele de la Varșovia și Budapesta consideră că Germania dorește să-și subordoneze Europa și că țările mai mici nu se vor mai putea opune acestei dominații, motiv pentru care apelează la centralizare și reformarea justiției pentru a ”redobândi un sentiment al statalității și al statului de drept”. În schimb, scrie Domaradzki, ”în Bulgaria, capturarea statului este tolerată de Bruxelles pentru că aici absența statului de drept nu se datorează opoziției față de UE, ci oportunismului”. ”Însă distribuirea fondurilor UE de către elitele politice este posibilă doar dacă robinetul fondurilor este deschis. De aceea, politicienii bulgari preferă să se comporte ca niște guvernatori UE într-o colonie, nu să promoveze o viziune pentru prosperitatea alegătorilor. În cazul Bulgariei, UE a renunțat la statul de drept pentru stabilitatea la frontiera de sud-est”.
Analiza menționată nu trage o concluzie și în ce privește România, însă, având în vedere caracterizarea făcuta regimurilor din Polonia, Ungaria și Bulgaria, se poate spune că România este un adevărat experiment – o periferie în care centrul nu tolerează nicio abatere în schimbul stabilității și în care politicienilor nu li se acordă nici măcar rangul de guvernator.(Călin Marchievici).
