Când spitalul e mai lat decât o portiță de coteț, iar poliția… poliția e poliție!
Într-o Românie profund tulburată, în care pericolele pândesc la tot pasul, de la gropi în asfalt până la facturi umflate, Sindicatul Europol a dezvăluit, cu emfază teatrală, epopeea polițiștilor din Caraș-Severin. O intervenție, ni se spune, „deosebit de gravă”, cu „risc major pentru siguranța publică și pentru viața lor”, unde un „pericol major” a fost anihilat cu „acțiune rapidă și determinare”. Sună a blockbuster hollywoodian, nu-i așa? Numai că „pericolul major” era, de fapt, un pacient cu afecțiuni psihice, și „bătălia” s-a dat pentru o… dubiță furată.
Evadarea secolului: Când pacientul e mai smecher decât sistemul
Scenariul demn de un film de categoria B (sau C, dacă e făcut în România): o persoană, internată cu sentință penală – ceea ce, teoretic, ar trebui să sugereze un oarecare nivel de securitate – a făcut ce face orice român sătul de sistem: a evadat! Nu oricum, ci cu stil! A șterpelit autoutilitara unității medicale – Spitalul de Psihiatrie Jebel – transformând-o într-un vehicul al libertății, chiar și dacă e o libertate de scurtă durată și pe patru roți, cu miros de dezinfectant. Căci, nu-i așa, ce e un spital de psihiatrie fără un pacient care să conducă singur? Probabil un exemplu de excelență managerială.
Bravii bozovici: De la cafea la caschetă, totul pentru o DUBIȚĂ!
Dar nu disperați, cetățeni! În peisajul dezolant al evadărilor cu dubițe de spital, au răsărit eroii noștri de la Secția 6 Poliție Rurală Bozovici. Patrula formată din agenții Ion Borchescu și Ionuț Trocan – nume care sună a miez de pâine și responsabilitate – au dat dovadă de o intuiție demnă de detectivii de altădată. Au „localizat rapid” vehiculul și pe individ într-o parcare publică din Bozovici. Cine s-ar fi gândit să caute o dubiță furată și pe șoferul ei într-o parcare publică? Genial! Și, ca să fie tacâmul complet, li s-a alăturat și colegul George Boran, aflat în timpul liber, dar animat de un „profund simț al datoriei”. Sigur, nu cumva să creadă cineva că s-a nimerit acolo din întâmplare, în drum spre un mic sau o bere rece. Nu, dom’le, patriotism curat și zel!
Tactici de Hollywood: Geamul spart, soluția finală pentru mintea bolnavă
Momentul culminant! Individul, „cunoscut cu afecțiuni psihice” (ce surpriză, la un evadat de la psihiatrie!), s-a baricadat în dubiță. Un adevărat asediu! Cum să scoți un om din vehiculul pe care l-a furat? Ei bine, polițiștii noștri, puși în fața unei asemenea dileme existențiale, au aplicat soluția universal valabilă în caz de blocaj: forța brută! Reacția „fermă” a inclus „spargerea geamului autovehiculului”. Cine mai are nevoie de negocieri complicate, de psihologi sau de deschizători de uși, când poți pur și simplu… să spargi un geam? Și gata, „imobilizarea persoanei în siguranță”, cu o „tragedie posibilă” evitată. Probabil tragedia consta în rămânerea dubiței în parcare peste noapte.
O, sindicat, o, tristețe! Plângem pe bancheta din spate pentru salarii de merit în 2026 (sau cândva!)
Acum vine partea cea mai savuroasă, direct de la sursă, adică de la Sindicatul Europol, care ne lămurește cu privire la „realitatea muncii de polițist”: „pericol permanent, decizii în fracțiuni de secundă, responsabilitate uriașă – de multe ori fără recunoașterea meritată.” Așadar, urmărirea unui pacient dintr-un spital și spargerea unui geam la o dubiță furată echivalează cu un atac terorist? Ei bine, da, dacă e să ne luăm după zelul sindicatului! Și, cireașa de pe tortul birocratic: „Solicităm ferm ca astfel de intervenții să fie recompensate corect, iar colegii noștri să se regăsească printre beneficiarii salariilor de merit, mai ales în condițiile în care recompensele aferente anului 2026 NU au fost acordate nici până în prezent.” Ați auzit bine, oameni buni? Recompensele pentru 2026, un an care nici măcar nu a început, sunt deja în întârziere! E clar, în România, incompetența are viziune în viitor!
De la „pericol major” la „premii nu!” – Epopeea polițistului român
Așadar, „Felicitări, băieți! Suntem mândri de voi!” ne transmite sindicatul, dar mândria asta pare să coste mai mult decât sunt dispuși să plătească guvernanții. „Aprecierea nu trebuie să rămână doar pe hârtie. Respectul se arată prin fapte concrete!” zic ei, și au perfectă dreptate. Un geam spart la o dubiță, un pacient imobilizat – toate astea sunt fapte concrete. Cărora, probabil, li se va adăuga curând și o sesizare pentru distrugere. Dar, hei, măcar avem o poveste de „succes” cu „eroi” și „pericole majore” pentru a justifica niște salarii de merit… pentru anul care vine! Trăiască Poliția Română și sindicatele ei cu pretenții futuriste! (Cerasela N.).
