Într-o țară în care serialul „Corupția fără sfârșit” bate toate recordurile de audiență și se reinventează cu fiecare zi, un nou episod savuros se scrie cu litere de platină și miros de… naftalină veche. Scena este pregătită, actorii sunt la posturi, iar justiția, ei bine, justiția se pregătește să danseze încă o dată pe melodia deja clasică „vom clarifica totul, dar nu acum”. De data aceasta, Ministrul Economiei, Radu Miruță, și-a aruncat mănușa (sau, mai degrabă, mătura prăfuită) în ring, declanșând o nouă „curățenie” națională, care, ca de obicei, promite mai mult praf decât transparență.
Adevăr sau farsă? „Curățenia” la ROMARM, noua dramă politică!
Conform unor informații proaspete, demne de un scenariu de telenovelă românească cu buget redus, șeful de la Economie, stimabilul Radu Miruță, a expediat la Parchet, DNA și la mult-lăudata Agenție pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) un teanc de plângeri. Subiectul? Nimic mai mult sau mai puțin decât „modul de numire a conducerii ROMARM și a Consiliului său de Administrație”. Aparent, în România, numirile la stat sunt mai complicate decât fizica cuantică și mai opace decât cel mai dens nor de fum politic de la o ședință de partid. „Așteptarea este ca aceste lucruri să fie clarificate de DNA și de AMEPIP în cel mai rapid mod cu putință,” a declarat Miruță într-o conferință de presă, citat de surse jurnalistice la momentul respectiv, ridicând o sprânceană colectivă în rândul publicului deja imunizat la astfel de „clarificări rapide” care se transformă, invariabil, în dosare groase uitate prin sertare.
Ministrul „igienist” și iluzia transparenței: Programul SAFE, o foaie de hârtie?
În stilul său inconfundabil, demnul ministru a făcut un apel dramatic, aproape lacrimogen, către conducerea AMEPIP și DNA, implorându-i să înțeleagă că „România are nevoie” – oh, câte nu are nevoie România! – de o „curățenie” maximă, ba chiar „extraordinară”, având în vedere misteriosul program SAFE. Acest program, așadar, ar trebui să asigure „igienizarea” companiilor care desfășoară „aceste contracte”. Sună a detergent de rufe, dar, din păcate, este doar retorica oficială pentru spălarea imaginii.
„Avem nevoie de o conducere igienică, de o conducere transparentă, de o conducere care să ducă mai departe contractele pe care eu, ca Ministru al Economiei, Cugir-ul și cu implicarea prim-ministrului României, cu implicarea președintelui României ajung cu adevărat să se desfășoare,” a anunțat ministrul, transformând declarația într-o ode la propria-i muncă asiduă, amestecată cu implicarea „greilor” țării, ca să știe tot poporul cine pune, de fapt, umărul la treabă (sau la mătură). Practic, fără igiena asta, contractele alea fabuloase de la Cugir, „aprobate” de prim-ministru și președinte, ar rămâne probabil pe hârtie, prăfuite și… ne-igienizate, ca orice inițiativă bună autohtonă.
Un milion de euro, o bagatelă pentru „cine trebuie”? Scandalul mitei la apărare!
Dar stați, spectacolul absurd continuă! Chiar în timp ce un ministru se luptă eroic cu „igiena” la Economie, un altul, de la Apărare, a fost protagonistul unei oferte greu de refuzat. Fostul senator PSD Marius Isăilă, un nume deja sonor în galeria „afaceriștilor” cu statul, a fost reținut, conform DNA, pentru o tentativă de mită de un milion de euro. Un singur milion! Pentru niște contracte cu Ministerul Apărării. O nimica toată pentru unii! Ministrul Apărării, Ionuț Mosteanu, a declarat vineri că a refuzat „categoric” orice întâlnire cu respectiva „persoană”, devenind, din fericire, martor în dosar și susținând „pe deplin” autoritățile, așa cum o cere bunul simț (și legea, pe care unii parcă o descoperă abia în fața procurorilor). Isăilă, omul cu portofelul larg deschis, a primit un concediu prelungit de 30 de zile la răcoare. Ce frumos! Unii vor „igienă”, alții oferă „igienizare” financiară, iar DNA are de lucru non-stop, confirmând, tot vineri, reținerea domnului Isăilă.
DNA, super-eroul de serviciu: Până când corupția va mai râde in fața legii?
Astfel, România își continuă periplul prin hățișul absurdului, unde promisiunile de „curățenie” se amestecă, vesel, cu tentațiile de un milion de euro, iar instituțiile statului sunt angrenate într-un balet perpetuu între reclamații, arestări și apeluri disperate la „transparență”. Cât timp va mai dura acest teatru grotesc? Până când va mai râde corupția în fața legii, în timp ce miniștrii se laudă cu programe „SAFE” și „igienice”? Rămâne de văzut. Cert e că la următorul episod din „Corupția fără sfârșit”, popcornul e obligatoriu! (Cerasela N.).
