Reforma, varianta Facebook: like, share și zero oameni în plus
Ministrul Cătălin Predoiu a descoperit, pe pagina sa de Facebook, Reforma cu R mare la Ministerul Afacerilor Interne. Vorbe mari, poze serioase, ton academic. Problema e că, în Poliția Penitenciară, „reforma” arată mai degrabă ca mutarea ciorbei stricate dintr-o farfurie în alta, după cum arată Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP).
În teorie, spune ministrul, o reformă sau recalibrare instituțională trebuie raportată la realitate, la nevoile sociale și la prioritățile concrete. În practică, în Poliția Penitenciară, realitatea e una simplă: deficit cronic de personal, legislație mai veche decât internetul prin dial-up și o conducere care se joacă de-a „reorganizarea” ca și cum ar fi Tetris cu posturi și organigrame.
Predoiu descoperă legislația veche. ANP descoperă… altă organigramă
Ministrul Predoiu spune – corect – că o reformă profundă presupune „un efort legislativ important” și înnoirea unui cadru normativ vechi de 10, 20, chiar 30 de ani. Exact ce strigă de luni de zile FSANP pentru Poliția Penitenciară: legislație învechită, ordine, decizii și proceduri care blochează sistemul și consumă timpul polițiștilor de penitenciare pe activități inutile.
Doar că, în timp ce pe Facebook se filosofează frumos, prin birourile Administrației Naționale a Penitenciarelor se practică alt sport: reorganizări pe hârtie, desființări de funcții și mutări de posturi dintr-o parte în alta, ca și cum ai crede că, dacă muți ciorba stricată în alt bol, brusc devine fine dining.
Legea rămâne aceeași, ordinele și procedurile aceleași, birocrația aceeași. Singurul lucru care se schimbă e schița de pe perete cu organigrama.
Ministerul Justiției „reformează”. Întrebarea: ce, mai exact?
Și la Ministerul Justiției se vorbește doct despre „reformă”. În traducere liberă: să reorganizăm ANP și unitățile subordonate, în special penitenciarele-spital, pentru a scoate niște posturi și a le muta unde „sună mai bine” în statele de funcții.
Despre cele 1.600 de posturi de polițiști de penitenciare promise de Guvern – tăcere. Nici din ANP, nici din MJ nu pare să existe vreun curajos care să meargă la prim-ministru și să-i spună în față că sistemul penitenciar se sufocă de ani de zile din lipsă de personal.
Normal că Ilie Bolojan nu are cum să înțeleagă nevoia de 1.600 de posturi noi, cât timp în penitenciare încă sunt în vigoare proceduri, ordine de ministru, decizii și ordine de director general „mai bătrâne ca Noe și corabia lui”, după cum punctează FSANP, și aproape imposibil de aplicat într-un sistem aflat în continuă schimbare.
Reforma reală: digitalizare, debirocratizare, legislație pentru 2026, nu pentru 1996
FSANP repetă obsesiv, de luni de zile, ce înseamnă reformă în Poliția Penitenciară, dacă ar vrea cineva să priceapă:
- digitalizare, nu hârtii cărate cu sacul;
- debirocratizare și eliminarea activităților redundante;
- simplificarea procedurilor care mănâncă timp și nervi;
- schimbarea legislației execuțional-penale care nu mai are nicio legătură cu anul 2026.
Asta ar însemna să folosești viziune, să-ți asumi decizie și responsabilitate, să tai din balastul normativ și birocratic, nu din posturile oamenilor care fac efectiv treaba.
Numai că, atunci când nu ai capacitatea de a schimba ce trebuie schimbat, te apuci de ce poți mima: reorganizări cosmetice, mutări de posturi și rearanjarea aceleiași ciorbe stricate în alte farfurii. Așa ajungi să crezi că dacă ai mutat 10 pătrățele în organigramă, ai produs progres.
Audit să verifice ce? Că ordinele inutile sunt obligatorii… prin ordine inutile
Directorul general al ANP, Bogdan Burcu, a trimis Auditul să „verifice structurile” din ANP. Sună serios, nu? Dar ce să verifice, exact?
- Activitățile redundante și lipsite de eficiență care sunt obligatorii în baza ordinelor și deciziilor conducerii penitenciarelor?
- Procedurile care consumă oameni și timp doar pentru a alimenta un aparat birocratic, fără rezultat concret?
- Ordinele și deciziile depășite care țin sistemul captiv în alt secol?
Dacă există activități inutile, ele trebuie eliminate, nu auditate la nesfârșit. Dacă procedurile sunt prea stufoase, trebuie simplificate, nu plimbate pe la comisii. Dacă legislația nu mai corespunde realității penitenciare din 2026, trebuie modificată, nu explicată în powerpoint.
Asta ar fi reformă. Restul e exercițiu de imagine și pierdere de timp, cum subliniază și FSANP.
Reorganizarea cu 123 de posturi: iluzie administrativă cu cerneală simpatică
Intenția directorului general de a „rezolva” problema deficitului din penitenciare cu 123 de posturi scoase din ANP este invers proporțională cu eficiența măsurii. Cu alte cuvinte, aproape zero.
E un nonsens să crezi că, în timp ce păstrezi trei consilieri și câteva funcții de conducere utile cât „cerneala simpatică”, poți astupa o gaură sistemică de personal. Poți să redesenezi tabelele de zece ori, tot nu-ți apar, ca prin minune, cei 1.600 de polițiști de penitenciare de care e nevoie.
Problema Poliției Penitenciare nu e cum sunt așezate pătrățelele pe hârtie. Problema e că pătrățelele goale nu se transformă în oameni reali doar pentru că le-ai mutat dintr-o coloană în alta.
Nu poți reorganiza un deficit până dispare. Trebuie să-l rezolvi
Poți să muți 123 de posturi din ANP. Poți să reorganizezi penitenciarele-spital. Poți să desființezi funcții și să redesenezi organigramele până amețești. Rezultatul final rămâne același:
- numărul real de polițiști de penitenciare nu crește;
- deficitul nu dispare;
- procedurile rămân sufocante;
- birocrația rămâne;
- legislația învechită rămâne.
În schimb, ai putea începe exact de unde ar trebui:
- modifici ordinele și deciziile depășite;
- simplifici procedurile care ard inutil resursa umană;
- elimini activitățile care nu produc niciun rezultat concret;
- digitalizezi ce se face încă pe hârtie și la registru;
- adaptezi legislația la realitatea anului 2026.
Abia după aceea te duci la prim-ministru și îi arăți, cu cifre clare, ce ai eliminat, ce ai digitalizat, câte ore de muncă ai economisit și de câți polițiști de penitenciare are cu adevărat nevoie sistemul pentru a funcționa decent. Acolo se justifică, cu argumente, cele 1.600 de posturi.
De la reforma adevărată la „mestecatul ciorbei”: cum se strică totul la vârf
FSANP arată limpede că, în lipsa unei abordări serioase, tot ce se întâmplă acum în Poliția Penitenciară nu poate fi numit reformă, ci doar o formă de autoamăgire administrativă:
- se mestecă aceeași ciorbă stricată de proceduri, ordine și organigrame;
- se schimbă doar polonicul – adică denumirea măsurii, schema pe hârtie, discursul public;
- se speră că, după atâtea amestecări, gustul final se va schimba.
Nu se schimbă. Atât timp cât nu umbli la esență – legislație, birocrație, digitalizare, resursă umană reală – tot ce numești „reformă” e de fapt un mare exercițiu de PR.
Reforma autentică nu înseamnă să plimbi posturi ca pe scaunele la muzică de petrecere. Înseamnă să ai curaj să recunoști că sistemul e blocat și să tai de la vârf, nu de la bază; să modernizezi ce e stricat, nu să muți stricatul în alt sertar.
Până atunci, în Poliția Penitenciară, „reforma” rămâne exact cum o descrie FSANP: ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta, cu speranța naivă că, dacă îi spui „reorganizare strategică”, o să aibă alt gust. (Cristina T.).
