Klaus Iohannis urmează să semneze un nou decret. Prin care prelungește starea de urgență. Cu încă 30 de zile. Acest decret va fi contrasemnt de Ludovic Orban în calitate de premier și, în termen de 5 zile, supus aprobării Parlamentului. Parlamentul îl poate respinge, iar în pasul doi majoritatea nou creată cu această ocazie ar putea introduce o moțiune de cenzură. Care să pună capăt Guvernului Orban Doi Și-un Sfert. Se va întâmpla?
Este limpede că principalele obiective ale stării de urgență nu au fost îndeplinite. Starea de urgență nu este prin esența ei restrictivă. Ea este, în primul rând, permisivă. Cu caracter temporar, prevalându-se de starea de urgență, Guvernul poate adopta măsuri prin proceduri simplificate și o serie de măsuri pentru a achiziționa cele necesare în scopul diminuării pierderilor de vieți omenești în bătălia cu coronavirusul. De asemenea, Guvernul, tot prin proceduri simplificate, poate decide o serie de măsuri cu caracter excepțional pentru a-i ajuta pe cetățeni să supraviețuiască financiar. Pentru a ajuta firmele care și-au oprit activitatea să se salveze cu pierderi minime și să repornească în cel mai scurt timp. Pentru a proteja avuția națională și în primul rând resursele. Pentru a stimula o creștere accelerată a producției agricole în condițiile în care se știe cu precizie că urmează o criză alimentară și pentru a opri de la export produse de bază. Pentru a impune comercializarea cu prioritate a produselor românești. Pentru a-i stimula masiv pe fermieri ajutându-i să angajeze, contra unor remunerații consistente, personalul sezonier. Și așa mai departe. Abia în ultimă instanță starea de urgență poate și trebuie să implice și o serie de măsuri restrictive cum este de pildă separarea socială.
A făcut Guvernul Orban ceea trebuia să facă? Da sau nu? Reprezentanții Opoziției, incluzându-i de astă dată și pe cei ai USR, dau un răspuns negativ întrebării de mai sus. Conform acestui răspuns, puternic alimentat și de dezvăluirile de presă, Guvernul Orban Doi și Jumătate a a eșuat. Pandemia a generat și urmează să genereze mai multe victime decât ar fi fost cazul. Și va dura mai mult. Pentru că Ludovic Orban s-a opus cu strășnicie până zilele trecute testării în masă a populației. Posibilă doar prin utilizarea a milioane de testere rapide. Și care nu necesită prea mult personal de specialitate. În aceste condiții, raportările despre dimensiunile reale ale epidemiei sunt date peste cap. Sunt periculos de relative. Și nu constituie punctele necesare de referință în baza cărora să poată fi adoptate măsuri sanitare adecvate. Cât privește bugetul personal al cetățenilor, extrem de amenințat în acest moment, societățile comerciale cu capital privat puse aproape în totalit pe butuci și amenințarea care planează asupra capetelor bugetarilor, ca să nu mai vorbim de majorarea pensiilor și alocațiilor de stat pentru copii, toate reprezintă bile negre adunate de acest guvern. În războiul economic declanșat și care a pulverizat practic coeziunea și solidaritatea europeană, România se pregătește, prin Guvernul ei, să se instaleze în tabăra învinșilor. În fine, o serie de măsuri restrictive sunt interpretate de căre Opoziție ca fiind nenecesare și reprezentând atentate asupra Constituției, asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și asupra libertății de expresie.
E clar că rectificarea bugetară anunțată de Guvern nu are în vedere repornirea în forță a motoarelor economiei în următoarele 6 luni. Dacă ar fi fost altfel, am fi auzit despre investiții uriașe, reprezentând peste 10% din PIB. Prin politica Guvernului Orban, România s-a așezat în genunchi în fața partenerilor economici și își sacrifică propriul viitor.
În aceste condiții, nu este deloc exclus ca partidele din Opoziție, așa cum dealtfel amenință liderii lor, să se coalizeze pentru a respinge în Parlament decretul prezidențial. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci în mod logic prima întrebare la care Opoziția va trebui să dea un răspuns, este dacă îi permite sau nu Guvernului Orban Doi Și-un Sfert să facă rectificarea bugetară în felul în care a preconizat-o, și dacă nu cumva găsește de cuviință că este mai bine să se mobilizeze pentru a trânti Guvernul propunând în schimb un proiect coerent de combatere a epidemiei și de repornire a economiei. Așa stau lucrurile sub aspect logic. Dar logica democratică și logica politică sunt deseori înfrânte de logica conjuncturală. Pentru răspunde la întrebarea din titlu este obligatoriu să analizăm conjunctura în care ne aflăm.
Klaus Iohannis nu a putut iniția alegerile anticipate, este prea târziu s-o mai facă. În schimb, intenția PNL este să suprapună, prin alegeri locale amânate, localele peste parlamentarele care urmau să aibă loc spre sfîrșitul acestui an. Intenția fiind aceași și anume eventuala maximalizare a câștigului electoral din perspectiva PNL. Greu de atins acest obiectiv . Pentru că PNL s-a erodat la guvernare cu o viteză uluitoare. Din această perspectivă, scoaterea sa de la palatul Victoria și aducerea acolo a unei coaliții în jurul PSD, pare a fi o mișcare și necesară și oportună. Cu condiția desigur ca PSD să nu o zbârcească la rândul lui. Sub aspectul pandemiei, o eventuală răsturnare a situației politice din perspectiva guvernării va surveni într-un moment favorabil. Deci după depășirea vârfului pandemiei. În circa o lună de azi înainte, perspectiva va fi mai optimistă în ceea ce privește bătălia cu coronavirusul. Și poate, pe ultima sută de metri, PSD va mai avea timpul necesar să recupereze rămânerea în urmă și să repornească în forță motoarele economiei astfel încât România să nu intre în tabăra statelor învinse. Sunt condiții reale pentru o schimbare de fond a paradigmei politice.
Numai că această conjunctură este ceva mai complicată. Partidele care ar putea opera schimbarea de paradigmă sunt extrem de șubregite și suficient de stătute pentru a-și putea recâștiga rapid încrederea acelei populații care acum se desparte de PSD. Ceea ce afectează fundamental capitalul politic al respectivelor partide este faptul că în această perioadă de criză și-au abandonat principalul instrument prin care puteau fi nu numai reactive, ci și proactive. Parlamentul a fost ca și mort iar acest fapt reprezintă un vot de blam pe care trebuie să îl încaseze Opoziția. În plus, fiecare partid în parte e șubrezit din interior. Și PSD este condus într-un mod extrem de îndoielnic de Marcel Ciolacu, un personaj nu numai controversat dar și lipsit de un profil puternic politic. ALDE a baleat prea mult în acest an și a rămas cumva prins într-o poziție de șpagat în ciuda faptului că domnul Călin Popescu Tăriceanu și-a revenit la o formă mai bună. Victor Ponta, un lider politic experimentat, dinamic și inteligent, care a strâns în jurul lui câțiva oameni de valoare, nu reușește să-și recapete într-un timp atât de scurt încrederea pe care a pierdut-o printr-un joc mult prea duplicitar. Iar UDMR va negocia cum a făcut-o de fiecare dată, la sânge, contra celui mai mare preț, orice concesie va face pe altarul unui front comun.
În concluzie, admițînd că Opoziția se va opinti și va respinge noul decret prezidențial, admițând a doua oară că va reuși să dea peste cap rectificarea bugetară a Guvernului Doi Și-un Sfert, eu unul mă îndoiesc că va merge până la capăt instalând un guvern propriu la Palatul Victoria.
Sorin Rosca Stanescu
