Impeachment: o farsă #rezist de sute de milioane

0
74

”Vă vine să credeți că voi fi pus sub acuzare azi de Stânga Radicală, de democrații care nu fac nimic, desi eu nu am făcut nimic rău! Groaznic. Citiți transcripturile. Asta nu trebuie să i se mai întâmple altui președinte. Spuneți o rugăciune!”. Acesta este mesajul postat pe Twitter de președintele Donald Trump înaintea unui vot catalogat drept ”istoric” de presa americană, un vot ce va avea loc în noaptea de miercuri spre joi în Camera Reprezentanților. Majoritatea democrată îl poate pune astfel oficial sub acuzare pe președintele Trump, iar un vot de două treimi în Senat (dominat însă de republicani) poate face ca Trump să devină primul președinte al SUA destituit prin procedura de impeachment.
Scenariul unui Impeachment abuziv
Donald Trump își dorește ca așa ceva să nu i se mai întâmple vreunui președinte. Însă el însuși este o victimă a istoriei care se răzbună. Potrivit The Hill, impeachmentul lui Donald Trump se aseamănă mult cu cel împotriva președintelui Andrew Jackson, în 1968.
În primul rând, care sunt capetele de acuzare împotriva lui Donald Trump?
Trump este acuzat de abuz de putere, pentru că l-ar fi șantajat pe președintele Ucrainei să ancheteze afacerile familiei lui Joe Biden, potențial contracandidat pentru Casa Albă, în 2020. Apoi, Trump este acuzat că a împiedicat audierea membrilor administrației sale în Congres în acest caz.
„Să mă pună sub acuzare și să se ducă la naiba”. Aceste cuvinte ar fi putut fi foarte bine rostite de Trump, însă ele îi aparțin fostului președinte Andrew Johnson, primul supus procedurii de impeachment. Potrivit lui Jonathan Turley, profesor de drept la George Washington University, impeachmentul lui Johnson este considerat de specialiști ca prototipul impeachment-ului abuziv. În această lumină, scrie Turley, ”impeachmentul lui Trump nu este doar o repetare a istoriei, ci o repetare răzbunătoare”.
Andrew Johnson a venit la putere (era vicepreședinte), după asasinarea lui Abraham Lincoln. Johnson era un democrat, și înca unul din sudul secesionist, care a candidat în echipa cu Lincoln. A fost mereu privit de critici ca un ”președinte accidental”, iar legitimitatea sa nu a fost acceptată de rivali. Era văzut de critici ca neloial, nerecunoscator, narcisist, abject. Era acuzat că este rasist. Sună cunoscut?
Planul pentru destituirea lui Johnson a început chiar din primul an al președinției sale. Din nou, sună cunoscut. Republicanii radicali din Congres știau că președintele dorește să-l demită pe ministrul de Război al SUA de la acea vreme. De aceea, au trecut o lege prin care demiterea acestui membru al guvernului de către șeful cabinetului, adică de președinte, devenea ”infracțiune gravă”. Legea era neconstituțională. Era o lege cu dedicație. Președintele Johnosn l-a demis pe secretarul său de Război. Apoi, rivalii președintelui au început hărțuirea celor care îl susțineau. A început procedura de impeachment, iar Johnson a fost pus sub acuzare într-un timp record, câteva zile mai târziu. Singura acuzație era demiterea ministrului de Război. Impeachmentul nu a trecut de Senat.
În cazul lui Donald Trump, argumentele impeachmentului sunt și mai slabe. ”Va fi primul impeachment care nu are la bază o infracțiune concretă”, scrie Turley. ”Ca și în cazul lui Johnson, este un cosntruct artificial, fabricat”.
De ce? Pentru că, în cazul acuzației de obstrucționare a Congresului, Trump nu a făcut decât să se folosească de lege – președintele poate solicita justiției să decidă dacă anumiți membri ai echipei sale pot sau nu să refuze să depună mărturie în Congres. Așa au făcut și Bill Clinton, și Richard Nixon, alți doi președinți supuși procedurii de impeachment, iar ambii au câștigat în justiție. Lui Donald Trump nu i s-a lăsat acest timp.
La fel s-a întâmplat și cu cealaltă acuzație – șantajarea președintelui Ucrainei cu oprirea unui ajutor militar de sute de milioane de dolari, dacă nu începe investigarea afacerilor familiei Biden la Kiev. Nu există vreo declarație sau înregistrare care să dovedească asta. Opoziția din SUA se bazează pe presupuneri, p3e surse anonime și transforma acuzațiile în probe.
Pe scurt, impeachmentul lui Trump este unul pur politic, dincolo de standardele inițiale ale acestei proceduri. Iar cazul președintelui Johnson a servit drept model și precedent pentru democrații de astăzi.
#Rezistența crede în Moș Crăciun
Dacă aceasta a fost pesrpectiva istorica și juridică asupra impeachmentului ”istoric” al lui Donald Trump, vom vedea mai departe cum înțelege #Rezistența politica.
#Rezistența anti-Trump crede în Moș Crăciun și în spiriduși – cam astfel este sintetizată cultura politica a opozanților președintelui într-un articol publicat de American Conservative. Rezistența anti-Trump nu a făcut ani de zile decât să creadă orice le poate susține punctul de vedere. În acest fel a ajuns Trump să fie numit rasist, islamofob, naționalist sălbatic, deși nu există probe limpezi în acest sens. Într-un stat de drept, faptul că mințile înfierbântate susțin cele de mai sus sau că președintele Trump este o ”amenințare la adresa securității SUA”, sau ”agent rus” nu ar trebui să însemne că acestea sunt și adevărate. Însă, #Rezistenta crede toate aceste fapte neprobate, așa cum copiii cred în Moș Crăciun.
”Nimeni in America nu știe vreun detaliu despre ascensiunea lui Hitler, însă toți cred că avem de-a face acum cu un fenomen similar (deși nu avem un partid de mase, nu avem nici trupe paramilitare în uniforme maro, nu am anexat vreun teritoriu vecin, nu avem un Dachau și nici un regim ca cel din Germania anilor 1930). Se pare însă că asta nu contează. Se spune doar că Trump a redus numărul imigrantilor și asta a făcut și Hitler. Deci sunt la fel”.
”A adauga sufixul ”gate” la un substantiv nu înseamnă că vorbim despre o infracțiune. A crede că o convorbire telefonică înseamnă mituire sau că un mesaj pe Twitter este intimidare nu exclude necesitatea interpretării legale care îți va permite să cataloghezi faptele. Este vorba despre lege, nu despre reclame”, scrie American Conservative.
”Postând pe un hashtag ai doar iluzia că acționezi. Twitter-ul nu alege pe nimeni, nu oprește nimic, nu face nimic. Însă ei cred că asta contează. #MosCrăciunExistă poate deveni cel mai popular hashtag, însă asta nu înseamnă ca Moș Crăciun chiar există. Problema este că a crede în politică nu mai este un lucru organic astăzi. Credința aceasta este creată și vânduta, așa cum fiecare nouă generație de părinți le vinde copiilor mitul lui Moș Crăciun”.
”Copii, știți cine a mâncat prăjiturelele ce le-ați lăsat petru Moș Crăciun? A coborât Putin pe horn și i le-a dat lui Trump. Aici am ajuns cu raționamentul în utimlele săptămâni dinaintea Sărbătorilor”, scrie American Conservative.
Un impeachment care a costat sute de milioane
Cum s-a ajuns la acest nivel de înțelegere în societatea americană și nu numai? Este vorba despre activismul cu simbrie. O sugerează Steve Bannon, fostul consilier prezidențial al lui Trump, într-un interviu recent pentru The Guardian. ”Elitele nu dau doi bani pe afro-americanii și hispanicii care muncesc. Nu le pasa nici de albii care muncesc. Pentru elite, toți sunt o marfă”, spune Bannon. ”Partidul Democrat, la fel ca și Partidul Republican, nu este decat un vehicul. În aceste partide nu sunt oameni care să facă ceva. Ei nu se duc în circumscripțiile lor să sune pe la uși. Asta o fac grupurile de activiști. În ele a investit Michael Bloomberg sute de milioane de dolari. Trump nu ar fi fost pus sub acuzație dacă nu ar fi existat Bloomberg, căci sutele lui de milioane și ”distribuția” mai bună pentru piesa de teatru a alegerilor le-au adus democraților majoritatea în Camera Reprezentanților”, a spus Bannon.
În cele din urmă, impeachmentul lui Donald Trump poate fi considerat o farsă. Asta pentru că, în ajunul votului ”istoric” din Congres, o instanță specializată americană a decis că FBI a comis un abuz în cererea inițială de interceptare a unuia dintre consilierii de campanie a lui Donald Trump, în dosarul Russiagate. Instanța a concluzionat că FBI nu avea probe concludente pentru asta, probele erau contradictorii și, în plus, FBI a ascuns informații care îi contraziceau poziția oficială. Cazul Russiagate nu este legat direct de impeachment-ul președintelui Trump, însă stă la originea acestui demers. Or, concluzia instanței americane arată pe ce nisipuri mișcătoare s-a clădit întreaga strategie democrată. (Călin Marchievici).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here