Cum am petrecut căderea Zidului Berlinului cu profesorul Alexandru Mironov

0
27

E greu, mai ales sub presiunea emoției, să strângi în câteva rânduri o prezentare scurtă a personalității profesorului de matematică Alexandru Mironov. E un Om de patrimoniu care, prin pasiunea pusă pe altarul popularizării științei și tehnicii prin toate mijloacele, pe căi posibile și imposibile, a inspirat câteva generații de români. Șarmul său unic și cultura generală zdrobitoare sunt dublate de o modestie și o generozitate rar întâlnite la neamul nostru.

Recunoscut
ca simbol al consolidării fenomenului SF, sub genericul de literatură de
anticipație, acceptat de regimul comunist, domnul profesor a reușit în negrii
ani ’80 ai secolului
trecut să facă din Almanahul Anticipația o adevărată carte de căpătâi a
spiritului liber instruit, de calitate. Cenaclurile de profil din țară, în
special din centrele universitare, întreceau prin conținut multe forme de
dizidență seducătoare, în realitate programate, dirijate pe termen scurt.
Viitorul anticipat în fandom provoca și trăia o libertate aparent nefirească. Natural,
peste ani, în 2011, la Piatra-Neamț, încadrându-l în marca „O viață pentru o
idee”, aveam să-l definesc pe domnul Mironov drept traducătorul viitorului.

La
Piatra-Neamț, spre sfârșitul acelor cumpliți ani ’80,
activa un cenaclul SF
influent, Sigma, animat de inginerul electroenergetician Dan Popescu. Lucra și
lucrează la Hidrocentrale Bistrița. S-a făcut ca la începutul lui noiembrie
1989, când despărțirea de Ceaușescu deja se prefigura, într-o formă sau alta,
să aibă prinsă în calendarul oficial de manifestări „patronate” de UTC via
Clubul Tineretului o acțiune a Cenaclului Sigma. Numele oficial face toți
banii: Omul nou în literatura de anticipație tehnico-știițifică!… Invitat de
onoare, idolul nostru. Detaliile întâmplării, cu ce s-a citit și criticat în
partea de program, sunt privilegiul lui Dan Popescu să le relateze vreodată.
Piesa de rezistență rămâne însă seara de joi, 9 noiembrie.

Unul
dintre cei mai prețuiți tineri SF-iști din țară, apreciat și ca traducător, era
tânărul pietrean Adrian Dobrin, șef de promoție în 1984 la Liceul de
matematică-fizică Petru Rareș și viitor inginer Electro cu diplomă de 1990.
Seara, cină restrânsă la el acasă. Acasă însemna acasă la directorul Ioan
Dobrin de la ITA, într-un apartament decent de la parterul unei vile de pe
Bulevardul Republicii, pe dreapta cum mergi spre gară. Fără absolut nicio
reținere, fără strop de grijă, cu familia Dobrin în rol de gazdă generoasă, cu
profesorul Mironov în capul mesei, alături de Dan Popescu și regretatul prieten
Adrian Iosub, am ascultat – în direct – căderea Zidului Berlinului la Radio
Europa Liberă. Discuțiile sunt lesne de bănuit. Peste câteva ceasuri se
împlinesc 30 de ani. Întâmplarea a rămas una fabuloasă, iar domnul profesor nu
ezită s-o amintească, să ne amintească.

Astfel,
într-o zi de joi, ne-am bucurat că nu mai suntem goi – am devenit noi. Teoria
incidenței funcționa din plin. Rima e dintr-o poezioară care mai spune că „Marți
oameni sunt sparți, miercuri oamenii sunt cercuri”, ceea ce a devenit titlul dat
de traducătorul Ion Doru Brana unei unei proze SF fundamentale („The Sliced-Crosswise Only-On-Tuesday World”),
aparținând lui Philip Jose Farmer și oferită românilor în Almanahul Anticipația
1984. Data nașterii lui Farmer este 26 ianuarie 1918. Poate sună cunoscută.

Viorel COSMA

Sursa: ZiarPiatraNeamt.RO

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here