Candidaturi sub semnul întrebării

0
97

Candidatura pentru un nou mandat al președintelui în funcție, sau a oricărui alt oficial, nu ar trebui să fie admisă fără demisia din poziția deținută de către acea persoană, anterior intrării în campanie. Altfel avem o campanie prezidențială disproporționată la nivelul egalității de șanse, moralității, incluzând și implicarea bugetului unor instituții, în evidentă deturnare. Din acest aspect rezultă superficialitatea și abuzul care se află la baza ascensiunilor publice prin dubla reprezentare a unor interese aparent aceleași, însă realmente contrare. Viziunea unui viitor președinte asupra mandatului pentru care cere votul popular nu poate fi una contrafăcută, așa cum se întâmplă în prezent. In fond, rostul alegerilor este de a sancționa lipsurile și de a da o șansă egală celor aflați în cursa electorală de pe pozițiile reformei.

Plimbarea pe la diverse înalte porți ale președintelui în funcție, mimând interesul public, când în fapt el folosește fondurile publice pentru interesul personal privind scopuri electorale, nu este deloc pusă în discuție. Abuzul, autoritatea înțeleasă prin complicitate cu cei care încalcă instituțional sensul democratic, în fapt spiritul constituțional, reduc sistematic responsabilitățile și funcționarea corectă a instituțiilor implicate. Candidatura la președinția României este rezervată oamenilor sistemului, celor care în fapt ar trebui evaluați cu maximă prudență, și neîncredere în acordarea unui nou mandat. Condiția principală a unui candidat ar trebui să fie interferența pozitivă cu societatea, în înțeles reformist și sub aspectul capacității individuale de a reprezenta idealurile majorității dincolo de propaganda implicită.

Toți reprezentanții sistemului actual din România, în mod just, ar trebui să aibă cele mai puține șanse la obținerea unui mandat, pe motiv că sunt participanți activi la dezastrul socio-politic, implica. Chiar legislația actuală ar putea sancționa, prin voința electorilor, derapajul celor care pe fondul unor grave abateri au pretenția de a fi însuși statul român, în descendența unor reminiscențe pur dictatoriale de natura infracțiunii la regimul statului de drept.

Cert este că oficialii angajați în campania electorală reprezintă pericolul unor continuități cumva imposibil de contracarat, modul de desfășurate a campaniei electorale fiind mobilul unor ascensiuni toxice pentru societate. (Ioan Vieru).

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here