Incidentul Borza sau cum a rămas PSD fără un bun candidat la președinție

0
586

De
luni e oficial. Decizia premierului Viorica Dăncilă privind demiterea lui Remus
Borza din funcția de consilier onorific pe probleme economice, reformă și
fiscalitate – dată și cultivată pe surse de sâmbătă după un tipar cunoscut – a
fost publicată în Monitorul Oficial. Tranziția de la „respectat, dar nu și
acceptat” la „respectat și dorit” n-a ținut decât o săptămână plină, timp în
care nu a ezitat să se înscrie în PSD.  

Aproape
identic s-a spus că „motivul ar fi declarațiile sale repetate privind necesitatea restructurării aparatului
bugetar, prin reducerea numărului de salariați și de ministere. În susținere,
era livrată o bucată de declarație decupată de pe undeva: „Am crescut veniturile în sectorul bugetar, cred că suntem
singura țară din lume care plătește mult mai bine salariații din sectorul
public decât pe cei din sectorul privat. Trebuie să gestionăm 800.000 de
bugetari, am gonflat foarte mult administrația. Și la Guvern trebuie să mai
reducem din ministere. E mai eficient, mai rămân bani să facem și o fabrică în
România”
.

Premonitoriu
parcă, încheia astfel un text publicat (https://www.remusborza.ro/propunerile-lui-borza-pe-masa-lui-dancila/)
pe 8 iunie: „Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, dar în primul rând pe mine.
Dacă nu voi fi lăsat să spun ceea ce gândesc, cum am venit, așa o să și plec.
Dacă voi observa că mă aflu într-un dezacord flagrant și ireconciliabil cu cei
chemați să facă lucruri pentru țară, fără nicio problemă îi voi mulțumi
premierului Dăncilă pentru onoarea pe care mi-a făcut-o de a-i fi consilier
onorific chiar și pentru câteva zile”
. Ceva nu se potrivea cu decizia inițial îndrăzneață a
Vioricăi Dăncilă și ideea că nu a fost chemat degeaba la Guvern.

■ Dovada făcăturii

În
cursul zilei de luni, la interval de câteva ore, Remus Borza a dat publicității
înregistrarea
(https://www.remusborza.ro/interviul-care-dus-la-demiterea-lui-borza/)
și transcrierea
(https://www.remusborza.ro/interviul-integral-urma-caruia-borza-fost-demis-de-premierul-dancila/)
conversației reale de la care a pornit circul. „Dragi prieteni, vă rog să
parcurgeți transcriptul interviului pe care l-am acordat joi jurnalistei Luciana
Cocoș și care a fost difuzat, parțial si trunchiat, sâmbătă dimineața de Antena
3. Pupincuriștii, populiștii ,acoperiții și ignoranții și-au făcut datoria și
de data asta. Au urlat ca din gura de șarpe, mistificând adevărul și manipulând
opinia publica, că vreau să concediez 800.000 de bugetari!!! Premierul țării
fără sa citească, fără să clipească, fără să-mi ceară o explicație, mă demite.
Reforma țării și a PSD e pe mâini bune”,
spune cel proaspăt demis în intrducerea ultimului text.

Interviul-manifest,
pe care îl prezentăm integral, confirmă anvergura și acuratețea gândirii celui
care putea fi cel mai tulburător candidat al PSD pentru președinția României. E
suficient să comparăm pregătirea, palmaresul profesional, viziunea și discursul
său că ale altor potențiali candidați din acest sezon pentru a înțelege că
scenariul era nu numai unul solid, ci de-a dreptul viabil. E prea devreme însă
să aflăm tot ce s-a întâmplat în culisele PSD. Conflictul real trebuie să fie
altul decât cel configurat din pretexte, pretexte altfel aberante pentru un partid
care promite reformare și relansare. Cu credibilitatea din ranița lui Remus
Borza nu se mai întâlnesc curând. (Viorel
COSMA)

Uite deranjul, nu e deranjul!

Au fost niște schimbări făcute
la ANAF recent. De ce au fost făcute? Aveți idee?

În
primul rând, salut numirea doamnei Mirela Călugăreanu. Este un bun profesionist
pe care îl cunosc de mai bine de 20 de ani. ANAF avea nevoie de un atare
impuls. Sigur, eu am o poziție critică de vreo câțiva ani în ceea ce privește o
instituție anacronică, nereformată și în primul rând neinformatizată. Avem o
creștere constantă, cel puțin în ultimii șapte ani, a economiei. În acest
interval de timp, putem vorbi chiar de o dublare a PIB-ului țării de la 557
miliarde lei în 2011 la un PIB previzionat pentru anul curent de 1.031 miliarde
lei. Din păcate, ANAF nu a ținut ritmul cu acest nivel de creștere, atât a
PIB-ului, cât și a economiei. În continuare, ne confruntăm cu o evaziune
fiscală de dimensiuni apocaliptice. Vorbim de 16 miliarde euro în fiecare an.
Asta înseamnă că românii pierd, anual, 13 autostrăzi Comarnic-Brașov sau 15
autostrăzi Pitești-Sibiu, ca să avem o dimensiune a acestui fenomen. Aici
trebuie intervenit, evident, și în materie legislativă. Înăsprite pedepsele
pentru evaziune fiscală, probabil, trebuie date competențe sporite Direcției
Antifraudă din ANAF, dar în primul și primul rând, așa cum spuneam, trebuie
reinformatizată această instituție. După cum știți, a avut parte de o finanțare
de la Banca Mondială în 2014 pentru informatizare. Banii nu s-au cheltuit. A
rămas o instituție anacronică în care formularul online se depune la ghișeul X,
la etajul nu știu cât.

Exact.

Sigur,
ambițiile sunt mari, cel puțin dacă ne uităm pe Legea bugetului de stat în ceea
ce privește creșterea gradului de colectare și implicit a ponderii veniturilor
bugetare în PIB. Din păcate, e o realitate și trebuie să o recunoaștem și să
ne-o asumăm: că suntem printre statele din Uniunea Europeană cu cea mai mică
pondere a veniturilor bugetare în PIB și vorbim undeva la 30%. Pentru acest an,
ANAF și-a propus să crească veniturile bugetare la 341 miliarde lei de la 295
miliarde de lei anul trecut. Asta înseamnă o creștere suplimentară cu 46
miliarde lei. În primele patru luni de zile, stăm bine, dar nu foarte bine.
Avem 99,5 miliarde lei în colectare, dar față de ținta anuală de 341, ar fi
trebuit să fie undeva la 110 miliarde lei. Sigur că și nivelul cheltuielilor
angajate este mai mare, suntem într-un deficit de 11,5 miliarde lei, un deficit
bugetar dublu față de perioada similară a anului trecut. Și, atunci avem două opțiuni: să optimizăm cheltuielile publice sau să
creștem colectarea veniturilor bugetare. Evident, Executivul își dorește să
crească colectarea veniturilor, pentru că este loc.
 Nimeni nu
are nicio scuză. Vorbim, totuși, de o fiscalitate rezonabilă în România. În
ultimii șapte ani, de când PSD guvernează țara, toate taxele și impozitele
majore au scăzut. Unele au fost eliminate de-a dreptul. CAS si CASS au scăzut
de la 42 la 35%, impozitul pe salarii de la 16 a scăzut la 10%, TVA-ul a scăzut
progresiv de la 22 la 19% și, după cum bine știți, avem un TVA diferențiat de 9
sau 5%. Avem iar multe categorii profesionale care au 0% impozit pe venit.
Impozitul pe profit e rezonabil, 16%. Trebuie să avem cu toții reprezentarea faptului,
contribuabili, persoane fizice sau juridice, că din impozitele și taxele
noastre se finanțează marile sisteme publice: sănătate, învățământ,
administrație. Când ne vom plăti dările și impozitele către stat, atunci vom
avea și autostrăzi, drumuri, spitale și școli moderne. E o obligație legală,
dar în primul rând și morală. Se pune presiune acum pe ANAF să colecteze mai
mult, să combată mai eficient acest flagel care amenință însăși securitatea
socială și economică a României. Și nu mă refer la corupție, ci la o evaziune
fiscală.

Asta voiam să vă întreb.

Doamna
Călugăreanu este un profesionist care a dovedit competență, a mai detinut
aceasta pozitie, cu rezultate bune. Sigur trebuie si echipa manageriala a ANAF
primenita nitel. Ministerul Finantelor si Primul Ministru trebuie sa primeasca
rapoarte luna de luna si sa monitorizeze strict activitatea, cel putin pe acest
aspect al cresterii colectarii veniturilor bugetare.

Bun, pe evaziune fiscala aveti
de gand sa introduceti noi masuri? Pentru ca de ani de zile ne confruntam cu
cifrele astea astronomice?

A
trebuit sa treaca 20 ani in Romania, pana cand o masura asumata printr-o
ordonanta de urgenta, este vorba de ordonanta 28/1999 sa intre in efectivitate.
Stiti cand a intrat ? Cu 1 octombrie 2018.

De ce?

La
ce se refera la aceasta ordonanta?! La conectarea caselor de marcat cu
registrul electronic la serverele ANAF. Ziceam ca este foarte multa rezistenta,
sunt anumite companii, societati, cu un anumit statut, cu o anumita imunitate
judiciara si fiscala, care au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a amana
acest moment. Daca vorbim de o crestere a colectarii, vorbim si datorita
implementarii acestei ordonante cu 1 octombrie 2018. Da, trebuie intervenit in
plan legislativ pentru ca pedepsele sunt prea mici la evaziune fiscala, 2-7
ani. De regula, se dau pedepse cu suspendarea executării. Evazionistul zice
bogdaproste, și-a scos zecile de milioane de euro afara in vreo insula virgină.
Oricum ia cu suspendare, in cazuri putine, sta 1 an in custodia statului, dar
pune deoparte cateva zeci de milioane de euro. Trebuie asimilată evaziunea
fiscală, criminalității organizate și, evident, mărit regimul sancționatoriu
din punct de vedere penal.

În
rest, sigur noi trebuie să ne ocupăm acum să prioritizăm investițiile. Din punctul meu de vedere,
50-60 miliarde lei ar trebui să alocăm în fiecare an pe acest capitol,
cheltuieli de capital. Infrastructura de transport rutieră și feroviară,
investiții masive în agricultură, pentru că este paradoxal ca într-o țară care
cândva, în perioada antebelică și interbelică, era grânarul Europei, să fie
dependentă de importuri de produse agricole: legume, fructe, unde avem și
contrabandă și evaziune fiscală, produse de carne, specialități panificație
etc. Turismul trebuie să fie iarăși o prioritate, dar are un buget infim de mic
și România iarași, din păcate, este codașa Europei cu cea mică pondere a
turismului în PIB de doar 1,3%, comparativ cu Croația, să dau un exemplu, 10%
sau Grecia 7% și țările din jurul România, Bulgaria, Ungaria 4%. Noi am avut 3
milioane de turiști străini anul trecut, ungurii, de exemplu, au avut 14
milioane de turiști, în condițiile în care nu au mare, munte, deltă. Deci
turismul, dacă am reuși să-i creștem ponderea în PIB de la 1 la 2%, ar înseamnă
2 miliarde euro în plus la bugetul de stat. O altă prioritate: finanțarea
cercetării, inovării și dezvoltării. Alocarea de resurse financiare consistente
pentru construcția de uzine, fabrici, combinate. Într-un cuvânt, să începem
reindustrializarea României. Nu putem construi mall-uri și blocuri de birouri.
 Avem
un comportament comercial de țară babanieră, exportăm cherestea, bușteni, punem
la pământ trei hectare de pădure în fiecare oră. Asta ce se raporteaza oficial
prin Radarul Padurii. Pe langa astea, sa mai taie un hectar ilegal pe oră. Dar
cert este că exportam cherestea, busteni în loc sa exportăm mobilă. Exportam
minereuri de cupru si fier in loc sa exportam echipamente, utilaje care sa
inglobeze valoare adaugată. La fel se va pune problema cu cele 10 milioane de
mc gaze care vor veni din platoul continental al Mării Negre. Ce facem cu
excedentul ăsta de gaze, câtă vreme populația, doar o treime, 3.2 milioane de
gospodării sunt racordate la rețeaua de distribuție gaze, iar industrie
procesatoare nu mai avem. Am avut câteva combinate. L-am arestat pe Ion
Nicolae, am pus lacătul pe combinate. Din cele 15 miliarde euro deficit de
balanță comercială anul trecut, 7 miliarde euro vin din importul de produse
petrochimice și pesticide, care, până în urmă cu patru, cinci ani de zile, se
produceau local, adică în România. Avem resurse, adică gaze și țiței, dar nu
mai avem rafinării și combinate petrochimice. La fel, aceeași problemă o avem
și în ceea ce privește industria prelucrătoare, siderurgică, metalurgică.
Trebuie să ne recâștigăm aceste poziții pierdute printr-o politică proastă.
Cineva în 1990 a pus etichetă pe industria românească: un morman de fiare
vechi. Și asta e. Am pus totul pe butuci și în locul marilor combinate, pe
porțile cărora intrau zilnic 8 milioane de muncitori, astăzi vedem mall-uri sau
mărăcini. Trebuie să schimbăm și să prioritizăm resursa financiară pe zona
asta. Să dăm sustenabilitate și durabilitate creșterii economice, să creștem
preponderent pe producție și export și nu pe consum și import. Asta va fi
schimbarea de paradigmă.

Ce se intampla acum cu
Ordonanata 114 pentru ca in Parlament a fost un proiect de lege de abrogare,
iar intr-o comisie a primit raport nefavorabil? Cei din constructii, de
exemplu.

Am
avut o discuție, joi, cu premierul Dăncilă. M-a rugat să fac un punct de vedere
pe ordonanța 114/2018, ajustată prin OUG 19/2019. Probabil luni sau marți voi
prezenta un punct de vedere. Este în intenția executivului luarea în analiză a
acestor ordonanțe după ce, în prealabil, vom discuta cu toate industriile care
au fost vizate de aceste acte normative. Vorbesc de concesionarii de pe platoul
continental al Mării Negre, despre companiile din sectorul energetic, al
jocurilor de noroc, al telecomunicațiilor și al pensiilor private.

Va rog sa ma scuzati ca va
intrerup, pe constructii, de exemplu, cei din constructii se tem ca vor
disparea o serie de prevederi.


știți că sunt câteva prevederi bune care vor fi păstrate. Dacă ne uităm pe
execuția bugetară, în primele patru luni, construcțiile au o pondere de 5,4% în
formarea PIB-ului, urmate de industria IT, cu 5,2%. Această industrie –
care aproape nu se vede – se face din birou sau de la cafenea – a generat un
export de trei miliarde euro anul trecut și vânzări de 1 miliard euro pe piața
internă. Avem niște generații excepționale de copii creativi, inventivi pe zona
de soft și aplicații. S-au văzut efectele benefice ale unor astfel de
stimulente, unor astfel de facilități. Ce este bun, sigur, vom păstra. De principiu, a
existat o logică a OUG 114. În ultimii ani, am avut creștere economică, chiar
de 7% în 2017. Am avut o dublare a PIB-ului. Cu toate aceste creșteri,
impozitul colectat de la 600.000 de firme înregistrate la Registrul Comerțului
a scăzut de la an la an. Este un paradox. Economia crește, PIB-ul se dublează,
iar impozitul pe profit scade. Vorbim de o sumă infimă, chiar mi-e jenă să o
rostesc, sub 15 miliarde lei. Atât a colectat statul român, anul trecut, de la
600.000 firme care au înregistrat o cifră de afaceri de peste 1360 miliarde lei.
Știți ce înseamnă asta? Sub 2% din PIB, înseamnă jumătate din impozitul pe
salarii! Nu putem sa inchidem in continuare ochii la aceste optimizari fiscale,
ca sa ma exprim elegant, facute deopotriva atat de companiile cu capital
romanesc cat si de cele cu capital strain. Toti avem, din pacate, un atare
comportament si ar fi cazul sa renuntam la el pentru ca ne furam singuri
caciula. Va spuneam inca de la inceput ca din impozitele noastre se finanteaza
sanatatea, invatamantul, infrastructura, cercetarea, dezvoltarea. E o datorie
de constiinta, dar si o datorie legală.

În
OUG 114, au fost niște măsuri exagerate. De exemplu, prin OUG 19,
s-a diminuat taxa pe activele bancare de la 1,2% la 0,4-0,2% pe an. Vom
discuta cu toate industriile și vom decide dacă venim cu o altă ordonanță care
fie să abroge OUG 114, fie să păstreze ce este bun. Ne dorim să avem dialog cu
mediul de afaceri. Transmitem ca mesaj: normalitate, respect, consultare. Toate
măsurile Executivului vor fi luate în urma unor consultări serioase cu cei
cărora li se aplică. Vom încerca să ajungem la un compromis rezonabil din care
să câștige și bugetul statului și operatorii economici. Nu vorbim de pe poziții
de forță. Impozitul pe profit în Europa este 25%, în România este 16%. Trump
s-a luptat un an de zile să reducă impozitul pe profit de la 35 la 21%. Deci,
în continuare, avem o fiscalitate rezonabilă.

Ce se întâmplă de anul viitor
cu salariul minim?

Premierul,
Guvernul României în ansamblu, este deschis la dialog. Din punctul meu de
vedere, ca o opinie personală, am crescut suficient de mult veniturile în
sectorul bugetar. Cred că suntem singura țară din lume care își plătește mult
mai bine salariații din sectorul public decât pe cei din sectorul privat.
Vorbim de un salariu mediu în sectorul public de 714 euro versus 534 euro în
sectorul privat. Ori, 4 milioane de români din sectorul privat sunt cei care
duc greul economiei. Nu putem veni cu astfel de politici, care, dintr-o anumită
perspectivă, sunt demotivante și discriminatorii. Asistăm acum la o migrație
din mediul privat către sectorul public, în condițiile în care mediul de
afaceri din România se plânge de un deficit de forță de muncă de 1 milion de
salariați. Ar fi timpul ca cei din sectorul public să migreze spre sectorul
privat. Statul înțeleg să fie mama răniților în perioadele de criză, dar nu și
în cele de creștere economică, pentru că până la urmă nu putem crește doar pe
servicii și consum, trebuie să creștem și pe producție, dar ne trebuie 1 milion
de meseriași. Nu putem să ne facem toți avocați, economiști și doctori. Avem
nevoie și de meseriași. Aici sigur sunt lacune și în ceea ce privește
învățământul, așa zisa reformă a învățământului, care este sublimă, dar
lipsește cu desăvârșire. Curricula școlară trebuie să țină cont de noile
dinamici și evoluții la nivel social și economic.

În contextul acesta, sunteți de
acord cu ce a spus guvernatorul Mugur Isărescu, chiar ieri, că s-a dat prea
mult fără a se ține cont de cât poate să ducă economia?

Eu
lucrul acesta îl spun de zece ani de zile. Poate guvernatorul trebuie să fie de
acord cu mine. Hai să mergem la arhivă, că doar verba volant, scripta manent.
Iar documentele mele sunt ceva mai din urmă. Trebuie să ieșim din această
greșeală de a da la toată lumea după nevoi. Nevoile poporului întotdeauna vor
fi mai mari decât posibilitățile statului. Nu putem ruina statul. Deja l-am
supraîndatorat, avem o datorie externă de peste 100 miliarde euro. Avem
dezechilibre în ceea ce privește inflația, deficitul bugetar, deficitul
structural și deficitul de balanță comercială. Doar în ultimii trei ani, am
crescut cu 73 miliarde lei cheltuielile de personal și de asistență socială.
Asta înseamnă plus 15 miliarde euro. Trebuie să creștem, așa cum spuneam,
sănătos, pe producție și pe export, nu pe consum. Haideți să pregătim țara de
criză. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: va veni iar criza. De la marea criză din
1929, există deja un tipar după care se succed crizele. Ca și în Biblie: șapte
ani de recolte bogate, de prosperitate, șapte ani de secetă, foamete și
sărăcie. De la marea criză din 1929-1930, există o anumită ciclicitate. Șapte,
zece ani de creștere economică, urmată de o perioadă de doi, trei ani de criză.
Suntem la finalul unui atare ciclu de creștere economică, început în 2010 peste
Ocean. Și trebuie să mai aveți în vedere un lucru: PIB-ul global e de 85 mii de
miliarde dolari, dar datoriile națiunilor lumii sunt de 164 mii miliarde
dolari, după FMI, și chiar 274 mii miliarde dolari după Institutul
Internațional de Finanțe, adică 318% din PIB-ul global.

Va veni criza?

Ei,
bravo. De parcă vă spun o noutate absolută. Sigur că va veni. Sunt 300 de mii
miliarde dolari în titluri de valoare care nu au nicio acoperire în aur sau
valute. Baloanele astea de săpun se vor sparge la un moment dat, pentru că nu putem
să le rostogolim la infinit. Sunt niște șacali internaționali care fac bănet
gras și mult în perioadele de criză, când cumpără la prețuri de chilipir
industrii întregi care făceau sute de miliarde de dolari în perioada de boom
economic și pe care le iau la o treime din valoare în criză. Istoria se repetă.
Dar nu învățăm nimic din greșelile trecutului. Și în 2008 am avut o creștere
economică record de 8,5% și investiții străine directe de 9,5 miliarde euro.
Astăzi, când valoarea ISD-urilor e de 4 miliarde euro, zici că l-am prins pe
Dumnezeu de un picior. Și atunci ziceam că suntem imuni la criză. Că ea nu va
traversa Oceanul. Dar în 2009 ne-a lovit și pe noi din plin, când economia a
scăzut cu 6,6%. Semnele unoi noi crize deja se văd în America, chiar și în
Europa. Cei trei indicatori bursieri de pe Wall Street au dat deja avertismente
în sensul acesta. Politica protecționistă a lui Trump și războiul comercial cu
China și Europa nu vor face altceva decât să grăbească o nouă criză care este
inevitabilă și inerentă.

Bun. O ultimă întrebare mai am
pentru dumneavoastră. Ce se întâmplă cu Legea pensiilor, care a rămas să fie
modificată în Parlament după decizia CCR, recalculările sunt întârziate. Mai
mult, ministrul Muncii spunea că este nevoie și de angajări. Ce ne puteți
spune?

Despre angajări nu poate fi
vorba.
 Avem 1,4 milioane de bugetari, un număr
suficient. Tot o guvernare PSD, și una foarte bună, a lui Adrian Năstase, și
sper să fiți de acord cu mine, a demonstrat că statul, treburile țării pot fi
gestionate și cu 800.000 de bugetari. Un stat, cu cât este mai suplu, cu atât
este mai eficient. Noi am gonflat foarte mult administrația, am generat o
hiperinflație instituțională. Avem și câte două, trei autorități, instituții,
agenții care coordonează sau gestionează o problematică sau un domeniu. Din
punctul acesta de vedere, trebuie să regândim, să reconfigurăm arhitectura
instituțională din România.
Bun, pensiile, să mă ierte Dumnezeu, au
crescut, ca și salariile de altfel în sectorul bugetar. Sigur, am toată
înțelegerea pentru pensionari, pentru părinții noștri, chiar au muncit. Ei au
construit ceea ce noi, urmașii lor, ne chinuim de 30 de ani să risipim. Dar și
aceste majorări de pensii și de salarii în sectorul public trebuie să țină cont
de posibilitățile statului. E bine să învățăm să ne întindem picioarele după
câtă plapumă avem. Vor fi discuții, așteptăm acum și de la ANAF niște
proiecții, pentru că, până la urmă, nu e rea voință, dar trebuie să existe și
acoperire bugetară. Dar sunt niște angajamente asumate prin programul de
guvernare în ceea ce privește creșterea punctului de pensie și a pensiei minime
de la 1 septembrie. Toate aceste angajamente vor fi duse la îndeplinire, tocmai
de aceea s-au făcut și aceste schimbări la nivelul ANAF și vor fi și alte
schimbări pe zona de colectare sau zona economică. Angajamentele PSD pe zona
socială vor fi respectate, dar mai trebuie făcute niște analize.

Am înțeles. Și acum, chiar o
ultimă întrebare, că mă leg de ceea ce ați spus mai devreme de instituțiile hipergonflate.
Ne așteptăm la reduceri de personal?

Nu, nu. Nu am vorbit niciodată de reduceri de personal, să plece 100,
1.000 sau 100.000 de bugetari. Eu am vorbit de o nouă regândire, așezare, de o
nouă arhitectură instituțională. 
Dacă ar fi după mine, e loc să plece.
Sunt foarte multe instituții care au deficit de personal. Acum ce facem: luăm
de la patronii din privat și îi aducem la stat?! Sunt și așa multe instituții
care au excedent de personal. Până la urmă, angajatorul e unul singur: statul.
Să cerem organigramele acestor instituții și ștatul de funcții și între ele să
jonglăm cu personalul. Unde e deficit să luăm de la alte instituții care au
excedent de personal. Lucrurile astea cred că pot fi făcute. Nu sunt de acord
să angajăm din extern, din privat. Avem 1,4 milioane de bugetari care ar trebui
remunerați după criterii de eficiență și competență. Peste tot, mai ales în
administrație, avem excedente de personal, chiar și în învățământ și sănătate.
Să nu credeți că mă refer aici la medici. Suntem, în continuare, în deficit.
Avem 34.000 de medici la stat și încă vreo 20.000 în privat. Dar mergeți la
orice spital municipal sau județean și o să vedeți 30-40% dintre anagajați sunt
personal TESA. Spitalele sunt instituții de sănătate, nu societăți de recrutare
personal sau de contabilitate. Nu vorbim evident de disponibilizări, dar nu se pune problema nici
a angajărilor de personal. Guvernul, din punctul meu de vedere, trebuie să facă
trei lucruri: reformă, reformă și iar reformă. 
Reforma
administrației pe modelul polonez. Ei au făcut în anii 90 o reformă radicală a
administrației. S-au reîntors la modelul administrativ din perioada
interbelică. Din 4.600 de UAT-uri, după reformă, au rămas sub 2.000. România, o
țară mai mică decât Polonia ca suprafață și populație, nu poate să defileze în
continuare cu 3.200 de unități administrativ teritoriale. Populația României nu
s-a dublat în ultimii 30 de ani. Din contră, am pierdut 4 milioane de români
vrednici, în puterea vârstei, oameni muncitori, care au luat calea pribegiei,
au migrat în alte țări la care contribuie, în fiecare an, cu peste 100 miliarde
euro la crearea PIB-ului. Avem deja sute de comune sub 1.500 de locuitori, cât
prevede legea. Din punctul meu de vedere, se impune o comasare a acestor
unități administrativ teritoriale. Dăm 35 miliarde euro în fiecare an
administrației locale. Cu toate acestea, 2/3 din satele țării nu au acces la
asfalt, canalizare, apă curentă, gaze. România secolului XXI este țara celor
10.000 de km de drumuri de pământ. Haideți să dirijăm resursa financiară cu
prioritate pe zona de investiții, pe zona de dezvoltare sustenabilă. Reforma
marilor sisteme publice sigur că trebuie asumată de Guvern. Reforma statului,
modernizarea și eficientizarea instituțiilor lui. Avem un referendum recent pe
modificarea Constituției. La fel am avut în 2009, când au venit 9 milioane de
români și au zis 300 de parlamentari. Din punctul meu de vedere, da. Și la
Guvern mai putem reduce din ministere, din 27 de ministere să venim cu un
Guvern mai suplu, cu mai puține ministere. Aceeași abordare o am și în ceea ce
privește agențiile și autoritățile statului. Mai răruț, că e mai drăguț. Și e
mai eficient. Și rămân mai mulți bani să mai facem și o fabrică în România, și
un combinat, și o uzină. Adică și lucruri care să dăinuie generațiilor care vin
după noi. Nu doar ce consumăm astăzi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here