Lazare, demisia. Urgent!

0
74

Mai multe surse de presa au aratat ca, inainte de 1989, in tot judetul Alba exista un singur procuror cu numele de Augustin Lazar. Nu altul decat cel care, intre timp, a ajuns procuror-sef al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Si tot inainte de 1989, pe langa alte functii detinute,  acest Augustin Lazar a fost presedintele comisiei de liberari conditionate de la Penitenciarul Aiud. Iar inchisoarea de la Aiud se poate descrie in trei cuvinte, fara a intra in amanunte: iadul pe pamant. Aici, intre 1981-1987, si-a executat pedeapsa fostul maistru militar Iulius Filip.

Iulius Filip nu a comis vreo talharie, un viol, omor sau alta infractiune grava. Avea doar alte opinii fata de regimul comunist, pe care Augustin Lazar l-a slujit din interes, de placere sau din satisfactia ca, in sfarsit, a descoperit „viitorul luminos al omenirii”, dupa cum spunea Ceausescu. Nu cred ca a primit vreun ordin expres sa-i iubeasca pe comunisti, a fost doar optiunea lui. Putea sa faca pe prostul si sa se fofileze, ca multi altii, in asteptarea altor vremi. Dar nu, Lazar e un om razbatator care a vazut sansa de marire in viata si nu a iesit din cuvantul lor.

Comunistii, baieti buni

Pe timpul detentiei, Iulius Filip a traversat momente greu de imaginat, petrecand 42 de zile la izolare, in cinci etape. 42 de zile in care a stat legat cu lanturi de maini si de picioare, in pozitia aplecat, fara niciun sprijin. Cum se descurca cu mancatul, cu facutul nevoilor si cu durerile care il paralizau era treaba lui. Comunistii avea treaba doar cu dezumanizarea, nu si cu masajele pe spate. A beneficiat de doua ori de discutarea dosarului in comisia de liberari conditionate, dar cel care hotara daca s-a reeducat sau nu era Augustin Lazar. Iar procurorul Lazar de atunci a considerat, de fiecare data, ca detinutul n-a invatat nimic din detentie. Nici ca trebuie sa fie supus pana la indobitocire, ca gardianul este Dumnezeul lui, ca trebuie sa iubeasca partidul si ca, privind in istorie, comunistii s-au dovedit cei mai omenosi, incepand cu colectivizarea fortata si terminand cu decimarea elitelor societatii.

La ordin sau din proprie initiativa?

Cum se poate reeduca un om care zace zile intregi in propriile fecale si propria urina, care soarbe direct cu gura o zeama scarboasa din gamela, ca porcul din troc, care nu are contact cu lumina zilei si pierde notiunea timpului si caruia, in momentele cele mai grele, ii vine sa-si ia viata, Augustin Lazar nu poate explica. Dupa cum nu poate explica nici inversunarea de a fi dispus discretionar de viata si libertatea unui om. Erau ordine pe care le executa de drag sau initiative despre care gandea ca vor da bine in ochii sefilor?

Care drepturi? Care libertati?

Nu ma indoiesc ca procurorul Augustin Lazar de atunci este unul si acelasi cu cel de azi, din fruntea Parchetului General. Prea se leaga lucrurile pe o filiera comunista la vedere. Monica Macovei, procuroarea comunista despre care se spune ca umbla cu mandatele de arestare „in alb” in buzunar, l-a adus in Bucuresti prin prietena ei, Raluca Pruna, ministresa Justitiei din guvernul Ciolos. Legaturile Ralucai Pruna cu lumea comunista nu sunt de ignorat, din moment ce tatal ei, din cate se spune, si-ar fi servit patria si partidul sub steagul fostei Directii de Informatii Externe, actualul SIE. Or, la DIE, puteai sa fii mai destept decat Platon si Socrate la un loc, daca nu erai de acord cu Lenin si nu-l iubeai pe Ceausescu erai un zero absolut. Este o vorba care spune ca cei mai inflacarati anticomunisti sunt chiar fostii comunisti. De ce ar face Lazar exceptie? Cine vorbeste despre democratie, despre drepturile omului, despre libertatile cetatenesti, despre suprematia legii, cu o forta si incrancenare care te pun pe ganduri? Lazar! Apropo, care drepturi? Cele de a fi umilit de comunisti, care aveau ordin sa te distruga pentru ca in societatea socialista nu trebuia sa figureze detinutii politic?

Iote, bre, simbolul!

Foarte ciudat cum Klaus Iohannis l-a numit pe Augustin Lazar Procuror General al Romaniei. Categoric ii stia trecutul, a fost informat de SRI de trecutul lui vijelios. Nu cred ca nu si-a facut socoteala ca unul ca Lazar nu ar fi cel mai indicat. Era cel mai usor de santajat cu un dosar patat ca un dalmatian. Era cel mai usor de condus, pentru ca trecutul lui il tragea in jos. Mai ciudata, insa, este lipsa de reactie a marilor luptatori anticomunisti din Opozitie. Orban e mut, lui Barna i s-a terminat oxigenul, iar Ciolos inca n-a primit indicatii de la Bruxelles cum sa reactioneze. Andrei Caramitru, anticomunist din viata intrauterina, care vrea pedepse de zeci de ani pentru simbolurile comuniste afisate public, nu mai are replica. Daca Lazar de atunci este unul si acelasi cu cel de azi, uite simbolul comunist! Afisat public! Merge pe strada, apare la televizor si ne tine lectii despre democratie. Am vazut, de-a lungul mandatului lui Klaus Iohannis, demonstratii pentru sustinerea lui Augustin Lazar. Acum, ca trecutul lui vascos rabufneste la rigola, strada nu mai face iures. Peste toti, Augustin Lazar priveste mut spectacolul care-i strica al doilea mandat dorit cu tupeu. Cauta, probabil, o hartie din care sa rezulte ca Lazar ala nu e el, ci altul. Exact ca in dosarul cu numirea lui, ajuns la Iohannis. Lazare, nu mai pierde vremea, da-ti demisia. Urgent! (Valentin Boeru).

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here