Iohannis, mut in fata Germaniei

0
471

Am in fata ochilor doua texte. Unul este al presedintelui Klaus Iohannis. Celalalt, al ambasadorului Germaniei la Bucuresti, Cord Meier-Klodt. Ambii au rostit alocutiuni la  receptia organizata de Camera de Comert si Industrie Romano-Germana. Textele seamana izbitor de mult, e greu sa-ti dai seama cine de la cine s-a inspirat. Daca as spune ca Iohannis a copiat de la neamt, s-a enerva si i-ar juca muschii sub pielea obrazului de protocol. Daca as da vina pe ambasador, mi-e ca mi-ar reprosa ca, de la lectia cu Cenusareasa incoace, nu a mai copiat nimic, or mie nu mi-a placut de fata asta. Cred ca cea mai buna solutie este sa ma las furat de ideea ca s-au inteles inainte.

Presedintele a stat drept in fata Germaniei. Ca un ghiocel de drept

Vorbeste Klaus Iohannis despre impozitarea anumitor sectoare, vorbeste si ambasadorul despre asta. Da presedintele tonul la lipsa dialogului si a consultarii celor afectati in mod direct de deciziile guvernului, deschide si ambasadorul partitura cu nesiguranta creata in randul investitorilor.

Numai cu voie de la Inalta Poarta

A vorbit Iohannis despre multinationale si impozitare, uite cum si-a insusit si ambasadorul ideea si a condamnat in limbaj diplomatic prezentarea publica si pausala a companiilor straine ca fiind problema sau chiar dusmanul societatii. N-or fi chiar dusmanii romanilor, dar nu stiu cum se face ca imediat cum s-a vorbit de „taxa pe lacomie”, au si sarit ca arse firmele care se simteau cu musca pe profit, iar Iohannis, fara talent, le-a luat apararea. Si de atunci nu se mai opreste. A vorbit Marele Om de lipsa unui studiu de impact a masurilor luate de guvern, hop si ambasadorul exact cu aceeasi tema. Ba, mai mult, Cord Maier-Klodt a considerat ca ar fi indicat sa informam din timp, in mod deschis si transparent, depre planurile noastre si dupa aia sa luam masuri. Ma abtin, nu pot sa spun ce consider eu. Nu ma pricep la limbajul diplomatic, uneori am noroc si mai intuiesc capcanele dar, in limbaj colocvial, spusele ambasadorului se traduc prin „nu puteti sa faceti nici aia, nici celelalte, daca nu va dam noi voie”. Si noi, cum s-o rezolvam? Nu de alta, dar suntem la noi in tara, unde credem ca nu trebuie sa cerem voie.

Cine e sfantul zilei?

Iohannis nu a avut nicio reactie din care sa rezulte ca ar fi presedintele Romaniei si ar apara punctul de vedere al acesteia. Nici macar cand ambasadorul, voalat si nu prea, ameninta cu retragerea firmelor. Nu pentru ca ar fi ceva prestabilit, nu pentru ca in alte locuri ar fi mai bine, ci pentru ca nesiguranta investitorilor este tot mai pregnanta si, din cate se vede, asa va fi si maine. Si, in fond, de ce sa reactioneze sasul mecanic? Gestul ambasadorului se inscria perfect in socotelile lui de a arata din partea cui primeste sprijin si pe cine are in spate. Nu de ambasador e vorba aici, ci de Germania pe care acesta o reprezinta. Este o alta confirmare – a cata? – ca rolul lui Iohannis este de a conduce Romania dupa cum i se cere dimprejurul Angelei Merkel, cu extensii pana la Bruxelles si alte cancelarii europene. Culmea este ca niciuna dintre tarile care tin trena Germaniei si care ne invata cum sa ne stergem pe pantofi inainte de a calca pe covoarele Uniunii Europene nu se poate lauda cu vreo incoronare intre sfinti.

Clubul select al spagarilor

Olanda, cea mai vehementa cand vine vorba de intrarea Romaniei in Spatiul Schengen, se balbaie cand o intrebi cum e cu spalatul banilor la ING Bank. Si tot acolo, firma VimpelCom a fost usurata de 795 de milioane de dolari, printr-o amenda pentru mita. Din Danemarca, Danske Bank a intrat in top prin suspectarea de implicare in practici financiare dubioase. Nu cu mult, ci doar cu echivalentul a nu mai putin de 150 miliarde dolari obtinuti din activitati ilicite pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, bani spalati intre 2007-2015. Nici francezii nu sunt mai brezi, doar ca se fac ca au uitat de amenda de 772 milioane de dolari primita de compania Alstom pentru prea multe incurcaturi cu mita. Iar Suedia, cea care o innobila pe Laura Codruta Kovesi cu Ordinul „Steaua Polara”, se poate si ea lauda cu o amenda de 965 de milioane de dolari data firmei Telia Company AB pentru niste operatiuni financiare pe care romanii, nestiutori de carte, le numesc spagi.

Cine ne urecheaza

E Germania cu ceva mai presus? Intr-un fel da, pentru ca niciuna dintre tari nu a reusit performanta sa insele intreg mapamondul cu atata talent cum a facut-o ea cu noxele de la autoturismele exportate. Dar nici n-a luat amenda de 1,6 miliarde de dolari cum a incasat Siemens, tot pentru mita. Nu ar fi singurele succese ale tarii conduse de Angela Merkel. Bagacioasa, Germania nu a precupetit niciun efort de a ne invata cum sta treaba cu justitia, desi noi nu simteam nevoia. Vehementa in declaratii, ambasada  isi exprima ingrijorarea fata de refuzul senatorilor de a incuviinta arestarea lui Dan Sova. A se citi ca ne facea cu ou si cu otet. Acum, ca s-a dovedit cat de ilegal a fost completul care l-a condamnat, ambasada tace. Mai mult, Elmar Brok, cel mai vechi si mai puternic europarlamentar german, cerea cu indarjire aplicarea Articolului 7 din Tratatul UE impotriva Romaniei, adica suspendarea dreptului de vot. Ce coincidenta! Cum a zis Iohannis ca nu suntem pregatiti de preluarea presedintiei Consiliului UE, hop si Brok cu Tratatul UE si suspendarea. In schimb, cand fostul presedinte german Christian Wulff a fost obligat sa demisioneze ca urmare a implicarii intr-un imens scandal de coruptie, Brok a tacut. Germania, la fel. Iar UE avea un pic de treaba, nu era acasa. Iar Brok, acum este implicat in cea mai mare smecherie cu taxe percepute vizitatorilor Parlamentului European, desi acestea erau asigurate de Parlament. (Valentin Boeru).

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here