EXCLUSIV/LA SERVICIUL DE TELECOMUNICAȚII SPECIALE, „ÎNCĂLCAREA DREPTULUI FUNDAMENTAL LA VIAȚĂ PRIVATĂ, REPREZINTĂ MOTIVUL PRIMORDIAL PENTRU A DEVENI GENERAL”

0
130

În jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg, dreptul fundamental la viață privată al persoanei poate fi încălcat în cazurile în care interceptarea comunicațiilor unei persoane nu este prevăzut de Lege ori interceptarea este efectuată în baza unor texte de Lege ambigue, în scop de hărțuire, mobbing…

Ei bine, hotărârile C.E.D.O. nu au niciun ecou în România, „stat de drept”, „democratic”, condus în continuare, din păcate, de analfabeți funcțional, inculți, șmenari cu veleități de „om de afaceri” și  indivizi pentru care doctrina de partid e confundată cu „patriotismul”… O recunoaște chiar Serviciul de Telecomunicații Speciale care ascunde „meritele deosebite” ale celor 4 colonei avansați în gradul de general la data de 01 decembrie 2018 de președintele României, Klaus Johannis:

– Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Bărănescu Mihail din Serviciul de Telecomunicații Speciale. Până în anul 2014, colonelul Bărănescu Mihail a fost ofițer specialist principal I la Agenția Națională Antidrog din cadrul M.A.I., potrivit sitte-ului acestei structuri. Ulterior anului 2014, nu se mai regăsește nicio informație despre acesta în spațiul public. De remarcat că, potrivit declarației de avere din 2014, acesta era un polițist fără avere, „sărac și cinstit”.

– Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Grigore Daniel-Cosmin din Serviciul de Telecomunicații Speciale. Nu există informații publice.

– Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Manda Gheorghe-Remi din Serviciul de Telecomunicații Speciale. Nu există informații publice.

– Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Rădoi Marian-Cosmin din Serviciul de Telecomunicații Speciale, director economic adjunct în STS. Potrivit declarației de avere a acestuia pentru anul 2018 publicată pe sitte-ul ANI, este un militar modest, cu datorii mari la bănci,

cităm: „ In conformitate cu aprecierile de serviciu ale ofiterilor din cadrul Serviciului de Telecomunicatii Speciale, inaintati in gradul de general de brigadă, cu o stea, acestia au actionat pentru utilizarea eficienta a resurselor umane si tehnice de care dispune institutia noastra, in scopul realizarii atributillor de serviciu astfel incât, pe fondul unor calitati manageriale deosebite si a unei pregatiri profesionale de exceptie, au contribuit remarcabil pe linia punerii in practica si coordonarii programelor de implementare si perfectionare a sistemelor de telecomunicatii speciale. Mai mult, acestia au condus si au participat la misiuni ce au avut un grad sporit de complexitate, avand realizari remarcabile pe linia dezvoltarii si modernizarii activitatii in domeniile coordonate.

De fapt, lipsa meritelor, acțiunilor publice ale agenților statului considerați a fi „merituoși” doar de către decidenți „secreți” și politic evidențiază faptul că România nu este nici pe departe stat de drept ci tot un stat cu apucături comunisto-securiste în care „pilele, cunoștințele, relațiile” au întâietate în fața profesioniștilor, iar agenții de securitate operativi ai statului profesioniști, care își riscă viețile în interesul țării sunt „aruncați la tomberonul cu gunoi” de către decidenți. Doar, activitatea militară și polițienească se face „din birou”, în mințile acestor „decidenți iluminați”.

O așa recunoaștere a meritelor precum cele din adresa STS-ului doar comuniștii o evidențiau atunci când doreau să ascunddă că au promovat pe cineva incompetent dar cu relații mari în partid. Bineînțeles că documentele care au stat la baza celor 4 colonei sunt clasificate… fiindcă, folosirea ilegală, în scopuri personale sau politic a resurselor materiale și umane din instituțiile statului sunt considerate ca fiind „merite deosebite” iar slugile obediente trebuiesc „recunoscute” de către stăpânii acestora, în detrimentul profesioniștilor și a acelor angajați integrii care nu ar accepta să încalce drepturi fundamentale și Legea pentru satisfacerea intereselor personale ale unor inepți cocoțați în înalte funcții publice sau politice: „Prin urmare, avand jn vedere faptul ca aprecierile de serviciu ale cadrelor militare din Serviciul de Telecomunicatii Speciale sunt informatii clasificate potrivit legii, va informam ca nu putem da curs solicitarii dumneavoastra.

Secretomania care guvernează instituțiile de apărare, ordine și siguranță publică naționale conduc nu doar la nașterea unor „monștrii” ci și la abuzuri și ilegalități incomensurabile precum: înregistrări trunchiate prezentate instanțelor de judecată ca fiind „veridice”, furtul datelor personale din sistemele informatice chiar de „patrioții” din servicii în vederea șantajării/compromiterii „dizidentului” ș.a.m.d. Să ne reamintim decizia Curții Constituționale nr.461/2014 în care instanța de contencios negativ a rămas consternată de abuzurile pe care serviciile secrete încercau să le „legitimeze” la umbra „securității statului”: „Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis obiectia de neconstitutionalitate si a constatat ca Legea pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.111/2011 privind comunicatiile electronice este neconstitutionala, in ansamblul ei. Curtea a constatat ca dispozitiile legii criticate nu au un caracter precis si previzibil, iar modalitatea prin care sunt obtinute si stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicatii electronice pentru care plata se face in avans, respectiv a utilizatorilor conectati la puncte de acces la internet nu reglementeaza garantii suficiente care sa permita asigurarea unei protectii eficiente a datelor cu caracter personal fata de riscurile de abuz, precum si fata de orice accesare si utilizare ilicita a acestor date”.

Ulterior, prin Decizia nr.17/2015, aceeași Curte Constituțională a mai stabilit că: „ 47. În analiza de constituționalitate, Curtea pornește de la premisa că strategia de securitate cibernetică și legea privind securitatea cibernetică au un rol important în asigurarea securității naționale a României, pe de o parte, și a protecției persoanei față de riscurile la adresa vieții private și a protecției datelor cu caracter personal în mediul online, pe de altă parte. Cu privire la aceste aspecte analizate coroborat, prin Hotărârea din 6 septembrie 1978, pronunțată în Cauza Klass și alții împotriva Germaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că „Societățile democratice sunt amenințate în prezent de modalități complexe de spionaj și de terorism, astfel că statul trebuie să fie capabil, pentru a combate eficient aceste amenințări, să supravegheze în mod secret elementele subversive care operează pe teritoriul său” (paragraful 42). Cu toate acestea, Curtea, conștientă de pericolul, inerent măsurilor de supraveghere secretă, „de a submina, chiar de a distruge democrația sub motivul apărării acesteia, afirmă că statele nu pot lua, în numele combaterii spionajului și terorismului, orice măsură pe care acestea o consideră adecvată” (paragraful 49).

Cea mai recentă decizie în care C.E.D.O. a constatat o nouă încălcare a libertății de exprimare și a vieții private a persoanelor publice (precum jurnaliștii) prin interceptări ilegale, a fost emisă emisă la data de 13 septembrie 2018 unde: „Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), sesizată de către jurnalişti şi organizaţii neguvernamentale (ONG), a condamnat joi Regatul Unit pentru recurgerea masivă la interceptarea comunicaţiilor, dezvăluită de către avertizorul de integritate american Edward Snowden, relatează AFP. […] Potrivit Curţii, interceptările şi măsurile luate pentru a obţine date de la furnizorii accesului la internet au încălcat articolul 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind ”dreptul la libertatea de expresie”. Aceasta evocă îndeosebi ”libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără să poată exista o ingerinţă a autorităţilor publice”. Curtea se declară astfel ”îndeosebi de preocupată de absenţa oricărei garanţii publice referitor la condiţiile în care informaţiile jurnalistice confidenţiale pot fi selecţionate în mod deliberat pentru examinare”. Interceptările masive şi dispozitivul de obţinere a datelor de la furnizorii de acces la internet au încălcat, de asemenea, articolul 8 al Convenţiei privind dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, adaugă Curtea.” titrează Agerpress https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/09/13/cedo-a-condamnat-londra-pentru-interceptarea-masiva-a-comunicatiilor–175410.

«Ramane de vazut in ce masura hotararea judecatorilor de la CEDO va avea ecou in Romania, in conditiile in care milioane de romani au fost interceptati si supravegheati in masa in ultimii ani, in numele asa-zisei lupte impotriva coruptiei, varf de lance pentru aceste practici securiste fiind „Binomul SRI-DNA”, condus de generalul Florian Coldea  si Laura Kovesi. […]In hotararea pronuntata, CEDO a stabilit ca “interceptarea in masa este prin definitie lipsita de o tinta anume”; ca a existat o “lipsa de control a intregului proces de selectie (n.r. a informatiilor); si ca mecanismele de protectie nu sunt “suficient de robuste pentru a oferi garantii adecvate impotriva abuzurilor”.

In mod special, Curtea a notat “ingrijorarea ca serviciile de informatii pot cauta si examina ‘date din comunicatii conexe’ aparent fara restrictii” – date care identifica expeditorii si destinatarii comunicatiilor, pozitia lor, antetele de email, informatiile legate de navigarea pe Internet, IP-urile si multe altele. Curtea si-a exprimat ingrijorarea ca astfel de intruziuni “ar putea fi in masura sa realizeze un portret amanuntit al unei persoane, prin cartografierea retelelor sociale, localizarea pozitiei fizice si a navigarii pe Internet, cartografierea tiparelor de comunicare, precum si o privire in detaliu asupra celor cu care o persoana interactioneaza”.

Curtea a recunoscut importanta aplicarii mecanismelor de protectie asupra unui regim de supraveghere, statuand: “Tinand cont de riscul ca un sistem de supraveghere secreta menit sa protejeze securitatea nationala ar putea submina sau chiar distruge democratia sub aparenta apararii ei, Curtea trebuie sa fie satisfacuta ca exista garantii adecvate si eficiente impotriva abuzurilor”.» susține publicația luju.ro , unde se prezintă și un extras din hotărârea CEDO (https://www.luju.ro/international/cedo/noua-securitate-din-romania-sa-ia-aminte-hotarare-istorica-a-cedo-privind-practicile-securiste-de-interceptare-in-masa-a-romanilor-in-numele-asa-zisei-lupte-impotriva-coruptiei-tinand-cont-de-riscul-ca-un-sistem-de-supraveghere-secreta-menit-sa-protejeze-)

B. Schemele de supraveghere secreta

  1. Sediile de Comunicatii ale Guvernului (“GCHQ”)
  2. Dezvaluirile lui Edward Snowden indicau faptul ca GCHQ (unul dintre serviciile secrete din UK) derula o operatiune cu numele de cod “TEMPORA”, ce ii permitea sa intercepteze si sa stocheze volume uriase de date obtinute de la purtatorii de informatie (n.r. dispozitive pentru facilitarea accesului la Internet; sunt circa 100.000 pe glob).
  3. Potrivit Raportului Comisiei Parlamentare pentru Informatii si Securitate din Martie 2015 (“raportul ISC”), GCHQ opereaza doua sisteme majore de procesare pentru interceptarea in masa a comunicatiilor. Autoritatile din Regatul Unit nici nu au confirmat, nici nu au negat existenta unei operatiuni cu numele de cod TEMPORA.
  4. Primul dintre cele doua sisteme de procesare la care se refera raportul ISC vizeaza un foarte mic procentaj de purtatori. In pas cu fluxul de comunicatii dintre purtatorii tintiti, sistemul compara traficul cu o lista de “selectori simpli”. Acestia sunt identificatori specifici (de exemplu, o adresa de email) legati de o tinta cunoscuta. Sunt colectate orice comunicatii care se potrivesc; acelea care nu se potrivesc sunt automat inlaturate. Apoi, analistii efectueaza un “proces de triere” in legatura cu comunicatiile colectate, pentru a stabili care dintre ele au cea mai ridicata valoare informativa si ar trebui de aceea deschise si citite. In practica, doar o parte foarte mica dintre materialele colectate prin acest proces sunt deschise si citite de catre analisti. GCHQ nu are capacitatea sa citeasca toate comunicatiile.
  5. Al doilea sistem de procesare vizeaza un numar chiar mai mic de purtatori (o submultime a celor accesati de catre procesul descris in paragraful de mai sus), avuti in vedere in mod deliberat drept unii care cel mai probabil poarta comunicatii de interes pentru munca informativa. Al doilea sistem are doua etape: in primul rand, aplicarea unui set de “reguli de procesare” menite sa inlature materialul cu sansele cele mai mici sa fie de folos; iar in al doilea rand, aplicarea unor interogari complexe asupra materialului selectat, pentru a putea selecta acele parti cu sanse de a avea cea mai mare valoare informativa. Acele cautari genereaza un index, si numai materialele din acel index ar putea fi analizate de catre analisti. Toate comunicatiile care nu sunt pe lista trebuie inlaturate. (…)
  6. Agentia Nationala de Securitate a Statelor Unite (“NSA”)
  7. NSA a recunoscut existenta a doua operatiuni denumite PRISM si Upstream (n.r. “Amonte”)

(a) PRISM

  1. PRISM este un program prin care Guvernul SUA obtine material informativ (de exemplu, comunicatii) de la Furnizori de Servicii de Internet (“ISP-uri”). Accesul in conditiile PRISM este specific si tintit (spre deosebire de o capabilitate generala de “minare a datelor”). Administratia Statelor Unite a declarat ca programul este reglementat prin Legea Serviciilor de Informatii Straine (“FISA”), iar cererile de acces la materiale pe baza PRISM trebuie aprobate de catre Curtea FISA, compusa din 11 judecatori superiori.
  2. Documente ale NSA scurse in spatiul public de catre Edward Snowden sugereaza ca GCHQ a avut acces la PRISM inca din iulie 2010 si a folosit acest program pentru a genera rapoarte informative. GCHQ a recunoscut ca a obtinut informatii dintre cele ale SUA, obtinute prin PRISM.

(b) Upstream

  1. Potrivit documentelor dezvaluite, programul Upstream permite colectarea continutului si a datelor despre comunicatii din infrastructura si cablurile de fibra optica detinute de catre CSP-urile din SUA. Acest program are acces vast la datele globale, in special cele ale cetatenilor din afara Statelor Unite, date ce pot fi apoi colectate, stocate si explorate folosind cuvinte-cheie. (…)

Alexandru Firicel șef Departament Investigații

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here