EXCLUSIV/Încă o dovadă de malonestitate a „colegilor” din structurile suport și a șefilor „polițiști” din M.A.I.: polițiștii din stradă nu beneficiază de ajutor judiciar, conform Legii, pentru acțiunile/inacțiunile acestora în legătură cu munca de poliție

0
199

Dreptul la apărare în cursul oricărui proces (încă din faza incipientă – vătămarea unui drept) este un drept necontestat, pentru orice persoană, indiferent de: origine, sex, naționalitate, categorie socială și profesională. De ce? Tocmai pentru ca legile proaste, probele obținute fraudulos (ilegal), etc. să poată fi contestate de părți, analizate de judecător și, pe cale de consecință, judecate pe fond.

Ei bine, acest drept fundamental nu se respectă în M.A.I., instituția de forță care are drept obiectiv principal prevenirea și, ulterior, combaterea faptelor antisociale din România. De ce? Un răspuns foarte simplu: fiindcă în M.A.I. nu este nevoie de oameni integrii, profesioniști, cunoscători ai Legii ci de „țăcăniți” care să asculte orbește doar „ce zice” și „ce vrea șeful” (ordine și instrucțiuni de ministru (de regulă nesecrete și nepublicate respectiv secretizate abuziv pentru ca nici măcar „slugile” să nu le cunoască), dispoziții verbale și, eventual, scrise ale șefilor.

Astfel, se nasc dispute între polițiștii din stradă și din frontieră și cetățeni: polițiștii impun cetățenilor „să asculte orbește de ordinele/instrucțiunile/dispozițiile șefilor ierarhici”, nepublicate/secretizate abuziv, inexistente d.p.d.v. juridic/ilegale iar cetățenii, pe bună dreptate, spun: este abuzivă și ilegală solicitarea/acțiunea polițistului. Și, este și normal: cum îmi poți impune tu, polițist, mie, un cetățean/persoană juridică de drept public/privat să „execut orbește «normele» tale interne”, oculte și inculte juridic când încă din preambulul Convenției EDO se statuează preeminența dreptului (adică dreptul (norma) să fie publicat în Monitorul Oficial ca minimă garanție de aducere la cunoștința cetățenilor a Legii, pentru ca aceștia să își poată stabili comportamentul în societate). Ca și completare, în multitudinea de „norme interne” ce se emit în M.A.I., acestea nu sunt aduse la cunoștința propriilor angajați ci doar invocate ca și „temei de drept”/„temei legal” în cuprinsul „circularelor” interne, „norme pe care toată lumea trebuie să le respecte”… hm! Doar bolșevicii și naziștii procedau în acest mod!

În fine, în acest articol vă vom demonstra, din nou, cu probe:

  1. Distincția dintre polțiștii din frontieră (cap.IV din OUG nr.104/2001) respectiv polițiștii din stradă (art. 26 alin.(1) din Legea nr.218/2002) și „căpușele cu epoleți” din structurile suport ale M.A.I.;
  2. Dreptul la asistență juridică pentru polițiști este inexistent.

Așa cum v-am obișnuit, Aparatul central al M.A.I. este capul răutăților, din această instituție pornind proiectele de norme ilegale, inculte juridic (fără motivații juridice pertinente, legitime conform legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă), abuzurile și ilegalitățile atât către proprii angajați cât și împotriva cetățenilor simplii, instituțiilor și autorităților de drept public și privat din România.

În demersul SPR „Diamantul” privind asistența juridică a polițiștilor „din stradă” respectiv „din frontieră” au fost interpelate: M.A.I., I.G.P.R., I.G.P.F. și D.G.P.M.B. Bineânțeles că M.A.I. și D.G.P.M.B. nu au răspuns fiindcă în aceste două… entități ale statului Român, Convenția EDO, Constituția și Legea sunt simple facultăți („basme de adormit copiii”) nicidecum norme de drept obligatorii, superioare normelor interne. Mai mult, Aparatul central al M.A.I. și D.G.P.M.B. sunt mult-prea ocupate să ascundă în spatele zidurilor acestora dar și sub uniforma de polițist: pedofili și infractori dovediți de instanțele de judecată (precum Constantin Iulian respectiv Stan Eugen – o fi „coincidență de nume” cu fostul adjunct al DGPMB și finul „chestorului-schimbător de viteză” Voicu Marius revenit „la cârma D.G.P.M.B. după ce ministresa Carmencita la „re-popit”, Stan Cristian Ionuț: un laș și un incult căruia îi este frică să semneze înscrisuri oficiale http://stiri.tvr.ro/un-politist-incomod–la-un-pas-de-concediere_72475.html#view (în prezent, șeful Direcției de Crimă Organizată din IGPR) ?

În fine, potrivit art. 28 alin.(1) lit.o) din Legea nr. 360/2002[1], polițiștii au dreptul la asisitență juridică plătită de statul Român exclusiv pentru faptele pentru care sunt cercetați de organele abilitate în legătură cu munca.

Un răspuns interesant ni-l oferă IGPFR prina adresa nr.10334/2018: „dacă polițistul a acționat conform fișei postului”. Adică, dacă un fals polițist din structurile suport (medical, psihologic, juridic, resurse umane, financiar-contabil, administrativ-logistic, control intern, acționează pentru prinderea unui infractor/persoană care tulbură ordinea și liniștea publică ș.a.m.d. o face ilegal. De aici și concluzia noastră pe care v-am prezentat-o în repetate rânduri: statul Român salarizează, premiază și pensionează lunar, ilegal falși polițiști (structurile suport din M.A.I.)! Adică, plătim taxe și impozite, lunar, pentru ca niște „șobolani de birou” să beneficieze, ilegal, imoral, de uniforma și legitimația polițistului.

Așadar, falșii polițiști din Aparatul central al M.A.I. respectiv structurile suport ale D.G.P.M.B. au toate motivele să nu răspundă solicitării: doar fură, la propriu, banii statului Român pentru a menține în funcții de poliție indivizi care nu îndeplinesc aceste atribuții.

În ceea ce privește asistența juridică a polițistului ce este prevăzută de legiuitor pentru polițiști, trebuie observat că atât IGPR cât și IGPF susțin că „unitățile de poliție” întocmesc comisii și… decid cu privire la acordarea sau nu a acestui drept. Interesant este: care sunt acele unități de poliție, căci nicăieri, în nicio Lege acestea nu sunt definite și nici nu s-a făcut vreodată vreo dovadă a înființării acestora (ordine de ministru privind „înființarea unităților de poliție”)? Așadar, „ne învârtim în jurul cozii”, statul Român continuând „să pompeze”, lunar, bani în „unități de poliție” inexistente dar care „sunt organizate și funcționează”… adică, în mințile „creștine” ale conducătorilor M.A.I., copilul mai întâi merge la școală, se angajează și abia apoi, eventual, se naște (mai știți politicieni care au finalizat studii universitare cu diplomă de licență și, ulterior, au finalizat studiile liceale cu diplomă de bacalaureat? Cam așa gândesc și ăștia care conduc în M.A.I. și Poliție: mai întâi organizezi „unitatea de poliție” și apoi o înființezi…). Bineânțeles că, M.A.I. și structurile-i subordonate/aflate în coordonare sunt debusolate fiindcă personalul din structurile suport nu este obișnuit să respecte Legea ci să o încalce, în cazul de față, prin neacordarea/eludarea dreptului la asistență juridică pentru polițiști. Astfel că, dacă în anul 2016 MAI, IGPR și DGPMB refuzau cu vehemență să respecte Legea prin alocarea de fonduri pentru asistență juridică a polițiștilor cercetați pentru fapte ce au legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu…

În anul 2017, prin Decizia nr. 637/2015, Curtea Constituțională a reținut „caracterul infect” al falșilor polițiști din structurile suport ale M.A.I., conducătorilor inculți și slabi de înger din M.A.I. dar și al politicienilor prin lipsirea polițiștilor de o apărare efectivă prin limitarea acestora la apărători doar din rândurile altor polițiști. Adică, polițistului îi este interzis, prin Legea nr.360/2002, să fie apărat de un avocat ceea ce contravine art. 24 alin.(2) constituție dar, mai ales, a art. 6 din Convenția EDO.

De ce? Nu știm să vă răspundem însă, opinăm că lipsirea polițiștilor de un element fundamental al apărării (avocatul, persoană specializată în drept) își are sediul în:

  • eliminarea polițiștilor incomozi prin probe falsificate chiar de către „colegii” din structurile suport și șefii lor impuși politic/„mafia instituțională” care guvernează M.A.I.-ul;
  • eliminarea polițiștilor care își asumă dreptul de apărator al polițistului cercetat prin intimidare și hărțuire la locul de muncă, tocmai pentru ca orișicine are „tupeul” de a se opune „sistemului” să fie dat ca și exemplu nefast („în fața șefului și la spatele calului nu stai niciodată”-zicală românească);
  • protejarea infractorilor din M.A.I. (precum falșii polițiști din structurile suport, indivizi aflați în incompatibilitate respectiv conflict de interese).

Așadar, M.A.I. și Poliția au devenit instituții ineficiente tocmai pentru că suprimă Legea și își terorizează proprii angajați (prin „cerberii” din structurile suport respectiv șefii inculți și incompetenți care le conduc), persoane ce ar trebui să vegheze la respectarea legii și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor țării, exclusiv în beneficiul interlopilor și în detrimentul statului Român.

În concluzie, trebuie ca polițiștii „din stradă” și „din frontieră” să își cunoască și să aibe curajul să își ceară drepturile (precum dreptul la asistență judiciară plătită) altfel, vor menține actualul climat de sclavie (ba chiar îl vor adânci) în care „se scaldă” în prezent. (Cerasela N.).

 

 

 

 

 

 

 

[1] Articolul 28(1) Polițistul are dreptul la: o) suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenței juridice a polițistului, pentru fapte săvârșite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuțiilor de serviciu, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here